1. [DEX '09] PREABUN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun.
2. [MDA2] preabun, ~ă [At: CORESI, EV. 87 / S și: prea bun / Pl: ~i, ~e / E: prea + bun] (Înv) 1 a Foarte bun la suflet. 2 sma Dumnezeu.
3. [DEX '98] PREABUN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + bun.
4. [DLRLC] PREABUN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Rar) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. lese-așa, ca dumnezeu s-o vadă... o stea cu coadă. Dar tu, blestemato, cine ești? Se răsti la ea preabunul. BENIUC, V. 66.
5. [DOOM 3] preabun (înv.) adj. m., pl. preabuni; f. preabună, pl. preabune
6. [DOOM 2] preabun (înv.) adj. m., pl. preabuni; f. preabună, pl. preabune
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL