1. [MDA2] prăznicar sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XIII, 187 / V: (îvr) ~icer / Pl: ~e / E: praznic + -ar] 1 (Îrg) Icoană care înfățișează o imagine legată de un anumit eveniment bisericesc, de o anumită sărbătoare religioasă. 2 (Pex) Catapeteasmă. 3 (Îvr; îf prăznicer) Carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești.
2. [Scriban] prăznicár n., pl. e (d. praznic). Trans. Tabloŭ istoric bisericesc p. marile praznice (sărbătorĭ).
3. [MDA2] prăznicer sn vz prăznicar
4. [DOOM 3] +prăznicar s. n., pl. prăznicare
5. [D.Religios] prăznicar, prăznicare s. n. (Înv. și reg.) 1. Icoană care înfățișează o imagine legată de un anumit eveniment bisericesc sau sărbătoare religioasă; p. ext. catapeteasmă, iconostas. 2. (În forma prăznicer) Carte bisericească conținând slujbele diferitelor sărbători sau praznice. [Var.: prăznicer s. n.] – Din praznic + suf. -ar.
6. [DE] PRĂZNICÁR (< praznic) s. n. 1. Icoană reprezentând praznicele împărătești care face parte din iconostas, mai ales alcătuind o friză deasupra registrului împărătesc. 2. Icoană de mici dimensiuni, cu două fețe mobile, care se pun pe analoghion, schimbându-se în funcție de praznicele împărătești. 3. Carte bisericească conținând slujbele diferitelor sărbători sau praznice.
7. [DAR] prăznicar, prăznicare, s.n. 1. (înv. și reg.) icoană pe care o sărută credincioșii când merg la altar și când ies din biserică, înaintea miruitului. 2. (înv.: în forma: prăznicer) carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL