1. [DEX '09] PRAZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.
2. [MDA2] praznic sn [At: PSALT. HUR. 69r/21 / V: (înv) prasnic, ~zdnic, ~nec / Pl: ~ice, (înv) ~ici / E: slv праздьникъ, празникъ] 1 Zi de sărbătoare religioasă sau de odihnă. 2 (Pex) Celebrare a unui eveniment religios important. 3 Comemorare a unui sfânt. 4 (Reg; spc) Hram. 5 (Înv; d. îmbrăcăminte; îal) De ~ Care se poartă în zilele de sărbătoare. 6 (Înv; d. îmbrăcăminte; îal) De gală Si: festiv. 7 (Înv) Aniversare a zilei de naștere a cuiva. 8 (Înv; pex) Sărbătoare care avea loc cu prilejul zilei de naștere a cuiva. 9 (Pop) Sărbătorire a patronului casei, a sfântului ocrotitor al casei. 10 Masă mare, îmbelșugată, cu joc și lăutari, organizată cu ocazia unei sărbători religioase, a unui eveniment important etc. Si: (pgn) chef, ospăț, petrecere, (înv) prăznuire. 11 (Fam; îlav) La dracu-n ~ Undeva foarte departe. 12 Masă mare care se face după o înmormântare sau la comemorarea ei, când se dăruiesc săracilor diverse obiecte care au aparținut celui decedat Si: pomană, (reg) comând, comândare, prânz.
3. [DEX '98] PRAZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.
4. [DLRLC] PRAZNIC, praznice, s. n. 1. (În practicile bisericii ortodoxe) Masă mare dată în amintirea unui mort (după înmormîntare ori după parastas, v. pomană, comîndare) sau pentru sărbătorirea unui eveniment bisericesc (hramul unei biserici etc.). Să se facă praznic pentru săraci și să se deie de pomană. SADOVEANU, O. I 262. Este datină la romîni, ca după înmormîntare să facă praznic sau comîndare. MARIAN, O. II 177. La hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămînă încheiată. CREANGĂ, A. 11. Obraznicul mănîncă praznicul v. obraznic. ◊ Expr. (Familiar) La dracu-n praznic v. drac. ♦ Petrecere mare, chef, zaiafet. Acolo-aflai că sînt lăutari și praznice în toate săptămînile. SADOVEANU, M. C. 14. 2. Sărbătoare (mare) bisericească; p. ext. zi de odihnă. La praznice și la ziua numelui știam de mai nainte că are să ne vie Budulea cu mulți ani, cu spor în casă și cu belșug la masă. SLAVICI, O. I 70. Masa de cu seară mai grabnic o sfîrșește, Decît în zi de praznic un popă liturghia. NEGRUZZI, S. II 199. Niște sărbători alese, ce praznice s-au numit. PANN, P. V. I 141. Omul harnic n-are praznic. Sărbătorirea sau aniversarea unui eveniment cetățenesc; zi de bucurie. Să pomenească țara, ca pe o zi de praznic mare, ziua cînd din letopiseț și-a șters anii de-nchinare. DAVILA, V. V. 184.
5. [Șăineanu, ed. VI] praznic n. 1. sărbătoare mare bisericească; 2. masă mare: pe iarba răsărită fac praznic la un loc AL.; 3. ospăț funebru, comândare. [Slav. PRAZĬNIKŬ, sărbătoare].
6. [Scriban] práznic n., pl. e (vsl. prazdĭnikŭ, prazĭnikŭ, sărbătoare, d. prazdinŭ, liber în repaus; rus. prázdnik, sîrb. prâznik). Vechĭ. Sărbare. Mare sărbătoare bisericească: cele 12 praznice împărăteștĭ. Azĭ. Ospăț după o ceremonie religioasă în onoarea unuĭ sfînt orĭ unuĭ mort pomenit. La dracu’n praznic, (Mold.) foarte departe: a locui la dracu’n praznic (în Munt. la dracu cu cărțĭ). Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, cu obrăznicia reușeștĭ maĭ bine de cît cu sfiala. – Vechĭ rar și prazdnic.
7. [MDA2] prasnic sn vz praznic
8. [MDA2] prazdnic sn vz praznic
9. [MDA2] praznec sn vz praznic
10. [DOOM 3] praznic s. n., pl. praznice
11. [DOOM 2] praznic s. n., pl. praznice
12. [MDO] praznic
13. [IVO-III] praznic, -ce.
14. [DER] praznic (praznice), s. n. – 1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati.
15. [D.Religios] praznic, praznice s. n. 1. Zi de sărbătoare religioasă sau de odihnă; p. ext. celebrare a unui eveniment religios sau o comemorare a unui sfânt; spec. (reg.) hram. ◊ Praznic împărătesc = sărbătoare domnească închinată preamăririi lui Iisus Hristos (în număr de opt), Sfântului Duh (1), sfintei Fecioare Maria (4) și sfintei cruci (1). ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; sărbătoare cu acest prilej. ♦ (Pop.) Sărbătoare a patronului casei sau a sfântului care o patronează. 2. Masă mare și îmbelșugată (cu joc și lăutari) organizată la un praznic (1), la un eveniment important etc.; p. gener. ospăț, petrecere, chef; prăznuire. ◊ Expr. La dracu-n praznic = foarte departe. 3. Masă mare care se face după o înmormântare sau după un parastas (când se dăruiesc săracilor diverse lucruri); pomană, (reg.) comândare, prânz. [Var.: prasnic, prazdnic s. n.] – Din sl. prazdĭnikŭ.
16. [DE] PRÁZNIC (< sl.) s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici. ♦ Petrecere mare, chef, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească. ◊ Praznice împărătești = denumire generică pentru cele 12 mari sărbători din anul bisericesc (care începe la 1 sept.) al Bisericii răsăritene: Nașterea Maicii Domnului (8 sept.), Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 nov.), Nașterea Domnului (25 dec.), Botezul Domnului (6 ian.), Întâmpinarea Domnului (2 febr.), Buna Vestire (25 mart.), Duminica Floriilor, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh (23 iun.), Schimbarea la Față (6 aug.), Adormirea Maicii Domnului (15 aug.).
17. [D.Religios] prasnic s. n. v. praznic.
18. [Argou] la dracu-n praznic expr. foarte departe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL