1. [DEX '09] PRIVELIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște.
2. [MDA2] priveliște sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 93v/35 / V: (înv) ~eal~, prăviriș~ / Pl: ~ti, (rar) ~te / E: priveală + -iște] 1 (Asr) Privire (4). 2 (Asr; pex) Câmp vizual. 3 (Asr; îlav) În (înv, spre) ~ În văzul tuturor. 4 (Asr; îal) Ca să vadă oricine. 5 (Asr; îal) În prezența cuiva sau a tuturor. 6 (Îvr; îlpp) În ~a (cuiva) În văzul cuiva. 7 (Îvr; îal) În prezența cuiva. 8 (Reg) Orientare. 9 Parte din natură, care formează un ansamblu estetic, cât poate fi cuprinsă dintr-o privire Si: peisaj, priveală. 10-11 (Aspect propriu unui) teritoriu rezultat din îmbinarea unor factori naturali și acțiunea omului. 12-13 (Loc unde se desfășura) o reprezentație teatrală, de circ, de bâlci etc. 14 (Înv; îe) A se face prăviriște A se da în spectacol în fața cuiva. 15 (Îf prăviriște) Artă dramatică. 16 (Csc) Spectatori. 17 Aspect. 18 Spectacol, fapt, fenomen etc. interesant sau neobișnuit care se înfățișează sau este oferit cuiva Si: (înv) privire (28), priveală (10). 19 (Îvr) Examinare a ceva sau a cuiva. 20-21 (Îvr) (Fapt ce servește drept) prezentare generală a ceva.
3. [DLRLC] PRIVELIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou din natură, peisaj. Ținutul nostru plin de livezi, de colnice și vîlcele, deschidea în toate părțile priveliști felurite. SADOVEANU, O. VI 350. Priveliștea care se desfăcea în ceața alburie mă furase. C. PETRESCU, S. 169. Pe-o terasă înaltă... se deschide una. din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 8. 2. Spectacol (interesant sau neobișnuit) care se înfățișează înaintea ochilor. În urmă... se revărsă toată mulțimea lacomă de priveliști crude. C. PETRESCU, C. V. 34. Întrînd... în velniță, avu o priveliște neobicinuită. ȘEZ. VIII 67. ◊ Fig. A doua zi se deștepta în aceeași priveliște dureroasă a vieții lor, din cale-afară chinuită. VLAHUȚĂ, O. AL. II 18. Afurisită priveliște mai fu și asta! Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți. CREANGĂ, A. 8. 3. (Învechit și arhaizant) Faptul de a privi; privire, vedere. Satul Humulești nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii. CREANGĂ, A. 71. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere. Tovarășii lui Mitrea îi împingeau dindărăt în priveliște. SADOVEANU, M. C. 207. Se arăta așa în priveliște, fără de nici o rușine. id. O. L. 186.
4. [Șăineanu, ed. VI] priveliște f. spectacol: ce priveliște de jale! [Tras din priveală].
5. [Scriban] privéliște f. (d. priveală, privesc, și -iște ca’n vsl. sîrb. prozorište, rus. žrĭelišče, spectacul. Cp. cu izbeliște). Aspect, înfățișare: o priveliște încîntătoare de pe munte. – La Dos. prăviriște (d. prăvire, după lat. spectaculum), spectacul, teatru. În vest privelíște.
6. [MDA2] prăviriște sf vz priveliște
7. [MDA2] privealiște sf vz priveliște
8. [Scriban] prăvíriște, V. priveliște.
9. [DOOM 3] priveliște s. f., g.-d. art. priveliștii; pl. priveliști
10. [DOOM 2] priveliște s. f., g.-d. art. priveliștii; pl. priveliști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL