1. [MDA2] pravednic sm, am [At: PSALT. HUR. 1r/21 / Pl: ~ici / E: slv правєдьникъ] (Înv) 1-2 (Om) drept, cinstit, bun, din punct de vedere al respectării perceptelor bisericești.
2. [Scriban] právednic, -ă adj. (vsl. pravĭdĭnikŭ, rus. právednik). Vechĭ. Drept, just, cinstit.
3. [DLRLV] PRAVEDNIC adj. și s. m. (Mold.) Om drept, cinstit, bun. Atunce învinsăr (ă) toț pravednicii carii au fost de la Adam. RAFAIL DE LA DRAGOMIRNA. O, fiule, a pravednic om ficior ești. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. pravednikŭ. Cf. c i n s t e ș (1).
4. [DAR] pravednic, pravednici, adj., s.m. (înv.) (om) drept, cinstit, bun (moralicește).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL