1. [DEX '09] PRĂVĂLATIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic.
2. [MDA2] prăvălatic, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 85 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: prăvăli + -atic] 1 (Reg) Care este în pantă1 Si: abrupt, povârnit. 2 Care este accidentat. 3 (Nob) Care se ridică și coboară cu forță, în mod succesiv.
3. [DLRLC] PRĂVĂLATIC, -Ă, prăvălatici, -e, adj. Povîrnit, pieziș, abrupt. Caii se năpustiră la vale, pe drumul prăvălatic, printre viroage îmbrăcate cu tufișuri. SADOVEANU, O. III 334. Am ieșit în creștetul poienii încîntătoare, un popas de verdeață dulce și de flori, între codrii prăvălatici. GALACTION, O. I 211. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Cînd coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic. EMINESCU, O. I 85. – Variantă: prăvălatec, -ă (CAMILAR, N. I 94, MURNU, I. 192) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] prăvălatic a. repezicios: când coboară ’n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic EM.
5. [Scriban] prăvălátic, -ă adj. (d. prăval). Foarte povîrnit: loc prăvălatic (Sadov. VR. 1910, 4, 60).
6. [MDA2] prăvălatec, ~ă a vz prăvălatic
7. [DLRLC] PRĂVĂLATEC, -Ă adj. v. prăvălatic.
8. [DOOM 3] prăvălatic (pop.) adj. m., pl. prăvălatici; f. prăvălatică, pl. prăvălatice
9. [DOOM 2] prăvălatic (pop.) adj. m., pl. prăvălatici; f. prăvălatică, pl. prăvălatice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL