1. [MDA2] prăștini vt [At: CV 1951, nr. 1, 37 / Pzi: ~nesc / E: prăștină1] (Mol) 1 A pune prăștini1 (5). 2 A întări cu prăștini1 (9).
2. [DEX '09] PRĂȘTINĂ2, prăștini, s. f. Prăjină care se înfige în vârful clăii de fân, pentru a o fixa. ♦ Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperișul unei case țărănești, pentru a le fixa. – Et. nec.
3. [DEX '09] PRĂȘTINĂ1, (2) prăștini, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. 2. Fel, porție de prăștină (1). – Din bg. praština.
4. [MDA2] praștină sf vz prăștină2
5. [MDA2] prăștină1 sf [At: MANOLESCU, I. 30 / Pl: ~ni și ~ne / E: cf prăjină] 1 (Reg) Prăjină (1). 2 (Îe) A-i cădea (cuiva) ~na A înceta, silit de împrejurări, să mai fie încrezut. 3 (Îe) A-i da (cuiva) cu ~ pe la nas A-și bate joc de cineva. 4 (Dep) Prăjină (6). 5 (Reg; mpl) Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperișul unei case țărănești, pentru a le fixa Si: (reg) martac, păianjen, prăștinaș. 6-8 (Reg) Prăjină (10, 12, 20). 9 (Reg) Nuia mare care se pune pe cânepa așezată la topit, pentru a nu o ridica apa. 10 (Buc) Bețișor care se pune de-a curmezișul în stupii rudimentari.
6. [MDA2] prăștină2 sf [At: TDRG / V: praș~ / Pl: (3) ~ni / E: cf boștină] 1 Ceea ce rămâne după stoarcerea strugurilor Si: tescovină, (reg) boștină (2), comină, grunj. 2 (Reg) Ceea ce rămâne în cazan după fierberea fructelor pentru țuică. 3 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea prăștinei2 (1) Si: tescovină. 4 (Reg; d. femei, fete; îe) A-i lua ~na A viola. 5 Cantitate determinată de prăștină2 (3), cuprinsă într-un pahar, într-o cinzeacă etc.
7. [DEX '98] PRĂȘTINĂ1, prăștini, s. f. (Reg.) Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. – Din bg. praština.
8. [DLRLC] PRĂȘTINĂ1, prăștini, s. f. (Regional) Rachiu de tescovină sau de drojdie. Se porneau nopțile de veghe și chiote pe lîngă cazanele clocotind prăștină. I. BOTEZ, ȘC. 87. Să guste pastrama și turburelul... și prăștina. M. I. CARAGIALE, C. 49. ♦ Cantitate determinată din astfel de rachiu. Dă-ne trei prăștini, Barbule, plătește dumnealui. STANCU, D. 265.
9. [DLRLC] PRĂȘTINĂ2, prăștini, s. f. Prăjină care se înfige în vîrful stogului sau al clăii de fîn. ♦ Prăjină care se înfige în stuful sau în paiele de pe acoperișul caselor, pentru a împiedica risipirea stufului sau a paielor de către vînt.
10. [Șăineanu, ed. VI] praștină f. rachiu de tescovină. [Origină necunoscută].
11. [Șăineanu, ed. VI] prăștină f. Mold. 1. prăjină pe coama casei țărănești, legată la vârf de altă prăjină spre a feri acoperișul de violența vântului; 2. prăjină pe un stog de fân. [Cf. praștie].
12. [Scriban] 2) prăștínă f., pl. ĭ (cp. cu prăjesc). Sud. Rachiŭ de drojdie, tescovină.
13. [Scriban] 1) prăștínă f., pl. ĭ (var. din prăjină). Est. Prăjină mare (une-orĭ ramificată) de pus pe claĭe ca să n’o împrăștie vîntu. Nuĭa mare de pus pe cînepă în lac ca să n’o rîdice apa.
14. [DOOM 3] prăștină (reg.) s. f., g.-d. art. prăștinii; (porții/sorturi de rachiu; prăjini) pl. prăștini
15. [DOOM 2] prăștină (reg.) s. f., g.-d. art. prăștinii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștini
16. [DER] praștină (-ni), s. f. – Tescovină, boștină. – Mr. pruștină. Bg. praština (Conev 63).
17. [DAR] prăștini, prăștinesc, vb. IV (reg.) a pune prăștini (prăjini); a întări cu prăștini (prăjini).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL