1. [DEX '09] PRĂȘTIAȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș.
2. [MDA2] prăștiaș sm [At: HERODOT (1645), 407 / P: ~ti-aș / Pl: ~i / E: praștie + -aș] 1 (Îrg) Persoană care lovește cu praștia Si: (reg) prășcar. 2 (Îrg) Ostaș care luptă cu praștia Si: (reg) prășcar. 3 (Reg) Cal lăturaș.
3. [DLRLC] PRĂȘTIAȘ, prăștiași, s. m. (Rar) 1. Cel care aruncă cu praștia. 2. (Regional) Cal de praștie. Prăștiașii lui care sforăiau. DELAVRANCEA, la TDRG. – Pronunțat: -ti-aș.
4. [Șăineanu, ed. VI] prăștiaș m. cel ce dă cu praștia.
5. [Scriban] prăștiáș m. (d. praștie). Cel ce aruncă cu praștia. Adj. Înhămat la praștie: cal prăștiaș, ĭapă prăștiașă. – În est și -iér (VR. 1921, 10, 505 ș. a.).
6. [DOOM 3] prăștiaș (înv., pop.) (desp. -ti-aș) s. m., pl. prăștiași
7. [DOOM 2] prăștiaș (înv., pop.) (-ti-aș) s. m., pl. prăștiași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL