1. [DEX '09] PRĂSEA s. f. v. plăsea.
2. [MDA2] prăsea sf vz plăsea
3. [Șăineanu, ed. VI] prăsea f. V. plăsea.
4. [Scriban] prăseá, V. plăsea.
5. [DEX '09] PLĂSEA, plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobișnuit) Șild. [Var.: prăsea s. f.] – Plasă1 + suf. -ea.
6. [DEX '09] PRĂSI, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se.
7. [MDA2] plasa1 sf vz plăsea
8. [MDA2] plasă3 sf vz plăsea
9. [MDA2] plăsa1 sf vz plăsea
10. [MDA2] plăsală sf vz plăsea
11. [MDA2] plăsea sf [At: IORGA, S. D. IV, 69 / V: pră~, (îvr) plasă, (reg) plasa, ~sa, ~sală, pleasă, plesă, pleste sfp, prăsa, prăsauă, prăsă, presauă, presea / Pl: ~ele, (reg) ~săli / E: plasă1 + -ea] (Mpl) 1 Înveliș de lemn, de os, de baga etc. care acoperă mânerul unui cuțit, briceag, pumnal etc. 2 Fiecare dintre cele două părți din care se compune mânerul unui cuțit, briceag etc. 3 (Pgn) Mâner al cuțitului, briceagului, pumnalului etc. 4 (Rar; îlv) A i se mișca (cuiva) ~elele A muri. 5 (Dlg) Matcă. 6 (Reg; îf pleasă) Fiecare dintre cei doi montanți ai unei scări. 7 (Reg) Braț al vatalei la războiul de țesut. 8 (Îvr) Placă mică de metal sau de material plastic, care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii Si: (reg) șild. 9 (Nob) Ramă la ochelari. 10 (Gmț; îf prăsea) Dinte.
12. [MDA2] pleasă2 sf vz plăsea
13. [MDA2] plesă sf vz plăsea
14. [MDA2] pleste sfp vz plăsea
15. [MDA2] prăsa sf vz plăsea
16. [MDA2] prăsauă sf vz plăsea
17. [MDA2] prăsă sf vz plăsea
18. [MDA2] prăsi [At: PSALT. 36 / V: (înv) presi / Pzi: ~sesc / E: bg праси се] 1 vr (D. animale) A face pui Si: a concepe. 2 vr (Pex) A se perpetua prin generare Si: a se înmulți, a se reproduce, (îrg) a se plodi. 3 vr (Fig) A crește ca număr Si: a se înmulți, a spori. 4 vri (Îrg; d. femei) A naște. 5 vr (Îrg) A se naște. 6 vt A concepe. 7 vt (Fig; rar) A se pripăși. 8 vt (C. i. animale) A crește pentru a înmulți, pentru a obține un folos etc. Si: (îvr) a presili (1). 9 vt (Fig; reg; c. i. bunuri materiale, averi, bani etc.) A strânge. 10 vt (C. i. plante) A cultiva pentru a înmulți, pentru a obține roade etc. Si: (îvr) a prăsili (2). 11-12 vtr A (se) răspândi prin cultură Si: a planta, a semăna, (îvr) a prăsili (3). 13 vr (D. plante) A se răspândi, spontan sau prin cultivare, pe un anumit teritoriu Si: a se extinde, a se înmulți.
19. [MDA2] presauă sf vz plăsea
20. [MDA2] presea sf vz plăsea
21. [MDA2] presi2 v vz prăsi
22. [DEX '98] PRĂSI, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, scr. prasiti se.
23. [DLRLC] PLĂSEA, plăsele, s. f. 1. (Și în forma prăsea; mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două părți (de metal, de os, de lemn) care acoperă mînerul unui cuțit, al unei săbii, mai rar al altor obiecte; p. ext. mîner. I-am dăruit un briceag... cu prăseaua de sidef. GALACTION, O. I 67. În coarne de cerb atîrnă carabine... și pistoale cu plăsele de argint și de sidef. DELAVRANCEA, V. V. 196. C-un braț în șold și pe plăsea Cu celălalt. COȘBUC, P. I 56. Mînile-i albe și slabe netezesc inconștient penele de struț ale unui evantai cu plăsele de baga. VLAHUȚĂ, O. AL. II 7. 2. (Neobișnuit) Placă mică de metal. Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. – Variantă: prăsea s. f.
24. [DLRLC] PRĂSI, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui, a se înmulți, a se reproduce. Ce ara și semăna, prea puține aduna; iar păsările de i se prăseau, prea puține îi rămîneau. VISSARION, B. 94. Acum are-o turmă mare-mare, care de-atunci s-a prăsit numai din mioara aceea. RETEGANUL, P. I 37. Pă caii ce se prăsea din aceste iepe încăleca numai împăratul. GORJAN, H. II 9. ◊ (Rar, despre oameni) Trăiesc și se prăsesc din neam în neam, cei mai frumoși bărbați din tot plaiul împrejmuitor. ODOBESCU, S. III 172. 2. Tranz. A crește animale, a le înmulți. Prăsiseră în fiecare an și porc și găini, care erau acum atît de multe și risipite prin grajd și șoproane, că nu le mai știau numărul. CAMIL PETRESCU, O. I 337. Hrănește și prăsește [iepuri de casă] în curtea mănăstirii. ODOBESCU, S. III 212. Stîne Mari își cumpăra, Turme Grase Că-și prăsea. ANT. LIT. POP. I 458. ◊ (Rar, cu privire la oameni) Oricum, n-ar fi fost mai bine să prăsească copii decît găini? Și cum i-ar fi iubit, mititeii de ei! MACEDONSKI, O. III 58. ♦ Fig. A aduna, a economisi. (Cu complementul «bani») Nu ți-ai prăsit un ban să-ți poți cîrpi o nevoie la o vreme grea, ori să te chemi și tu că ai doi juncani în bătătură, din munca ta. VLAHUȚĂ, N. 129. 3. Tranz. A semăna, a planta, a răspîndi o cultură; a îngriji ca să crească plantele. Pînă dimineață... să prăsești vie, iar pe dimineață să-mi aduci struguri copți din ea. RETEGANUL, P. V 49. Pre vremea aceea Bacus, zeul vinului și al bețivilor, umbla de cutreiera lumea, învățînd și pre bun și pre rău cum să prăsească și să lucreze vița. ISPIRESCU, U. 103. Locuitorii... din toate celelalte sate au fost prăsit cultura cînepei și a inului. I. IONESCU, D. 201. ♦ Refl. pas. A căpăta răspîndire, a începe să fie cultivat. Fata le dete la toți sămînță, să-și semene și ei pe acasă buruiana dracului, adecă tutun. Așa s-a prăsit tutunul în lume. RETEGANUL, P. II 69.
25. [Șăineanu, ed. VI] plăseà (prăsea) f. mâner de cuțit, de sabie. [V. plaz].
26. [Șăineanu, ed. VI] prăsì v. 1. a face pui; 2. a se reproduce. [Serb. PRASITI, a făta purcei: românește cu sensul generalizat].
27. [Scriban] plăseá (est) și prăseá (vest) f., pl. ele (dim. d. plasă). Fie-care din cele doŭă bucățĭ de lemn (os, baga, metal), care formează mîneru cuțituluĭ. (Plăselele pot fi din maĭ multe bucățĭ saŭ și dintr’una singură). Cuțitu a intrat pînă’n plăsele, a intrat tot.
28. [Scriban] prăsésc v. tr. (sîrb. prasiti, a făta purceĭ, d. prase, purcel). Nasc, produc (Rar). Fig. Fam. A prăsi parale, a aduna parale. V. refl. Mă înmulțesc, cresc în mare număr: la munte s’aŭ prăsit o mulțime de urșĭ, de brazĭ, de șerpĭ. – Și împrăsilesc (Munt. vest).
29. [DOOM 3] plăsea s. f., art. plăseaua, g.-d. art. plăselei; pl. plăsele
30. [DOOM 3] prăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsesc, 3 sg. prăsește, imperf. 1 prăseam; conj. prez. 1 sg. să prăsesc, 3 să prăsească
31. [DOOM 2] plăsea s. f., g.-d. art. plăselei; pl. plăsele, art. plăselele
32. [DOOM 2] prăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsesc, imperf. 3 sg. prăsea; conj. prez. 3 să prăsească
33. [MDO] plăsea, pl. plăsele
34. [IVO-III] plăsea, -sele.
35. [DER] prăsi (prăsesc, prăsit), vb. – A reproduce, a înmulți, a naște. Sb., slov. prasiti, bg. prasjă se „a se înmulți porcii” (Tiktin). Legătura cu rodi (Cihac, II, 317) nu este probabilă. – Der. prăsilă, s. f. (reproducție, generație; descendent, progenitură); prăsilos, adj. (prolific); prăstură, s. f. (înv., iapă), în loc de prăsitură; împrăsili, vb. (a reproduce); prăseală, s. f. (înv., reproducere).
36. [Argou] prăsi, prăsesc v. t. a strânge bani, a economisi bani; a-și spori banii adunați
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL