1. [DEX '09] PRĂPĂSTIOS, -OASĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os.
2. [MDA2] prăpăstios, ~oasă a [At: MARCOVICI, D. 261/16 / V: (înv) prăpăștios, ~oasă / Pl: oși, ~oase / E: prăpastie + -os] 1 Cu prăpăstii (1), cu pante abrupte Si: râpos1, (rar) prăpăstuit, (îvr) prăpăstiaș. 2 (Pex) Abrupt. 3 (Pex) Foarte accidentat. 4 (Fig; rar) Foarte adânc. 5 (Fig; rar) Cu prăpăstii (8). 6 (Fig) Năprasnic. 7 (Fig) Extrem de profund. 8 De neînchipuit Si: bizar, ciudat. 9 Bazat pe închipuire Si: mincinos, plăsmuit. 10 (Fig; d. oameni) Care vede lucrurile numai în rău Si: pesimist. 11 (D. manifestările oamenilor) Care trădează pe omul prăpăstios (10).
3. [DLRLC] PRĂPĂSTIOS, -OASĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre locuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte; rîpos. Malurile prăpăstioase se-nălțau acum drept și gorunii cei străvechi se suiau parcă pînă la cer. SADOVEANU, O. VII 39. Nici prin vis piciorul nu mi-a călcat prin asemenea prăpăstioase locuri. ODOBESCU, S. III 77. ♦ Fig. Adînc, de netrecut, de neînvins. Era o prăpăstioasă deosebire de idei și de simțiri. HOGAȘ, DR. II 43. 2. Fig. Năprasnic, vijelios. În acea fugă prăpăstioasă turcii semănară drumul cu armele lor. BĂLCESCU, O. II 120. ◊ (Adverbial) Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale. HOGAȘ, M. N. 175. ♦ Care umple de spaimă, înspăimîntător, groaznic. Namila venea prăpăstioasă, întărîtată și de rană și de larma crescîndă. GALACTION, O. I 50. Tresărea ca dintr-un vis prăpăstios.. VLAHUȚĂ, la TDRG. 3. De necrezut, de neînchipuit. A spune lucruri prăpăstioase. 4. (Despre persoane) Care vede lucrurile numai în rău, se așteaptă totdeauna la rău; pesimist. Sînt oameni... bicisnici și prăpăstioși, care pentr-un lucru de nimic gem și se vaită cît îi ia gura. VLAHUȚĂ, O. A. 430. – Pronunțat: -ti-os.
4. [Șăineanu, ed. VI] prăpăstios a. 1. plin de prăpăstii: stânci prăpăstioase; 2. fig. năpraznic, precipitat: în acea fugă prăpăstioasă BĂLC.
5. [Scriban] prăpăstiós, -oásă adj. (d. prăpastie). Plin de prăpastiĭ: locurĭ prăpăstioase. Fig. Iron. Care spune prăpăstiĭ, enormitățĭ. Fugă prăpăstioasă, fugă grozavă. V. abisal.
6. [MDA2] prăpăștios, ~oasă a vz prăpăstios
7. [DOOM 3] prăpăstios (desp. -ti-os) adj. m., pl. prăpăstioși; f. prăpăstioasă, pl. prăpăstioase
8. [DOOM 2] prăpăstios (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstioși; f. prăpăstioasă, pl. prăpăstioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL