1. [MDA2] prăpăditură sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 113r/5 / Pl: ~ri / E: prăpădi + -tură] 1 (Îvr) Prăpădire. 2 (Mun) Om mic și slab Si: (pfm) sfrijitură, stârpitură.
2. [DAR] prăpăditură, prăpădituri, s.f. 1. (înv.) prăpădire, pieire, moarte. 2. (reg.) om mic, slab, prăpădit; sfrijitură, stârpitură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL