Definiție și ce înseamnă prăpădire

1. [DEX '09] PRĂPĂDIRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi.

2. [MDA2] prăpădire sf [At: MAIOR, P. 169/6 / Pl: ~ri / E: prăpădi] 1 Nimicire. 2 Risipă. 3 (Înv) Omorâre. 4 Moarte. 5 Năruire. 6 Ruinare. 7 Stricare. 8 Dispariție. 9 Pierdere a cuiva sau a ceva. 10 Rătăcire.

3. [DEX '98] PRĂPĂDIRE, prăpădiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi.

4. [DLRLC] PRĂPĂDIRE, prăpădiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi; nimicire, distrugere. Să scape odată... prin prăpădirea oștirii dușmane ce se afla acum adunată toată la un loc, de acest război. BĂLCESCU, O. II 86.

5. [DEX '09] PRĂPĂDI, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam.

6. [MDA2] prăpădi [At: PSALT. 293 / Pzi: ~desc, (reg) prăpăd / E: slv пропасти, -падж] 1- 2 vtr (A face să dispară sau) a dispărea prin violență de pe fața pământului Si: a (se) face praf, a (se) nimici, a (se) distruge. 3-4 vtr (Spc; îvp) A (se) nărui. 5-6 vtr A (se) ruina. 7-8 vtr A (se) strica. 9 vt A duce la pierzanie Si: a nenoroci, (reg) a prăpădui (1). 10 vt (Pop) A risipi bani, averi, bunuri materiale Si: a cheltui, a irosi, (reg) a prăpădui (2). 11 vt (Pop) A omorî. 12 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie (sau cu bătaia) A bate foarte tare pe cineva. 13 vr A muri. 14 vr (Îe) A se ~ după (sau, rar, de) ceva sau cineva A-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. 15 vr (Îae) A iubi foarte mult. 16 vr (Îe) A se ~ cu firea A se agita foarte mult. 17 vr (Îae) A-și face prea multe griji Si: a se consuma. 18 vr (Reg) A se sinucide. 19 vr (Îrg) A înceta să mai existe Si: a dispărea. 20 vt (Reg) A pierde pe cineva sau ceva. 21 vt (Înv; îe) A-și ~ călcâiele A fugi foarte repede. 22 vt (Înv) A rămâne, în parte sau integral, lipsit de facultăți fizice sau intelectuale, sentimente etc., posedate anterior Si: a pierde. 23 vt (Înv) A nu se mai putea folosi de facultăți fizice sau intelectuale care funcționau anterior Si: a pierde. 24-25 vt (Reg) (A nu mai recunoaște sau) a nu găsi drumul Si: a rătăci. 26 vt (Reg) A pierde din ochi din cauza depărtării sau a unui obstacol. 27 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva) din ochi A iubi pe cineva nespus de mult. 28 vr A se face nevăzut Si: a dispărea. 29 vr (Fam; îe) A se ~ de râs (sau de plâns, de rușine) A râde sau a plânge, a-i fi rușine foarte tare. 30 vr (Fam; îe) A se ~ de dorul cuiva sau a ceva A dori foarte mult.

7. [DLRLC] PRĂPĂDI, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A nimici, a distruge (intenționat, cu rea-voință). Leșii, stăpîne,. au prăpădit și au ars tot. SADOVEANU, O. I 263. A venit... un regiment de călăreți și toate oalele mi le-a spart, a trecut cu caii peste ele și ce cîștigasem ieri, tot îmi prăpădi azi. RETEGANUL, P. II 20. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea. EMINESCU, N. 7. ◊ Absol. Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată. EMINESCU, O. I 148. ◊ Refl. Se prăpădiră toate corturile lor. ISPIRESCU, M. V. 25. 2. Tranz. (Mai ales în Mold., Transilv.) A pierde (1), a risipi. Cam mormăia uneori că prăpădește prea mult petrol. REBREANU, I. 62. Prăpădi și el cît ai bate în palme tot ce cîștigase și moștenirea de la tată-său pe deasupra. NEGRUZZI, S. I 81. Frățioare, ce ești scîrbit? Ori boii i-ai prăpădit? ȘEZ. I 45. ◊ Fig. Au apucat-o la fugă de-și prăpădea călcîiele. SBIERA, P. 241. ◊ (Cu privire la abstracte) Cu pasul m-au rătăcit, Cu glasul m-au amețit; Liniștea mi-am prăpădit! ALECSANDRI, P. P. 270. ◊ (Popular) De pe la înțercători am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. ♦ A irosi. Eu n-am vreme de prăpădit; am grabă să mă duc la treburile mele. SADOVEANU, O. E. 213. Crezi că mie nu mi-e milă să te văd umblînd mereu, Prăpădindu-ți tinerețea în războiul ăsta greu? EFTIMIU, Î. 97. Cu voi îmi prăpădesc tinerețea și sănătatea! REBREANU, R. I 198. 3. Tranz. (Cu privire la ființe) A face să-și piardă viața, a ucide, a omorî. Dacă nu era un cioban mai bătrîn și mai milos care să-l scape, îl prăpădeau haitele ciobănești. GALACTION, O. I 87. Zîna, spăimîntată, zise lui Făt-Frumos: fă-te ce te-iface, că te prăpădește zmeul! CREANGĂ, O. A. 278. Cu inima vitează ea trece pretutindeni, prăpădind odrasla fiarelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 56. ◊ Fig. Cîțiva pași mai erau de făcut, dar nu mai avea putere Teama că Sandu se preface îl prăpădea. MIRONESCU, S. A. 73. Gîndește, mîndro, gîndește, Că dorul mă prăpădește. HODOȘ, P. P. 82. 4. Refl. A-și pierde viața, a muri. Tata și mama au murit în sărăcie și pedeapsă; s-au prăpădit în brațele mele. SADOVEANU, P. M. 145. Ideea că-i tînără și se prăpădește fără vreme, îi rupea mima. VLAHUȚĂ, N. 152. Împărate, împărate! Lasă-te, nu te mai bate; De cînd focul ai pornit Mulți vornici s-au prăpădit. ALECSANDRI, P. P. 296. ◊ (Prin exagerare) Cînd trag din cimpoi... sar căprioarele de se prăpădesc. ALECSANDRI, T. 243. ◊ Expr. A se prăpădi de rîs (de plîns, de rușine etc.) = a rîde (a plînge etc.) foarte tare. O să se prăpădească lumea de rîs. CAMIL PETRESCU, O. II 13. Să se prăpădească băiatul de rușine cînd văzu că pe dînsul îl cheamă! Se făcu roșu ca sfecla, se zăpăci. ISPIRESCU, L. 387. Să-l vezi ce caraghios e. cu țigara-n gură, să te prăpădești de rîs. CARAGIALE, O. II 166. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi pe cineva sau a-i plăcea ceva foarte mult. Nu se prăpădea de loc după comorile lin. REBREANU, R. I 54. De cînd era mititel se prăpădea după gravuri. VLAHUȚĂ, O. A. 446. A prăpădi pe cineva (sau, refl. reciproc, a se prăpădi) din ochi = a iubi pe cineva (sau a se iubi unul cu altul) nespus de mult; a (se) pierde din ochi. Harap-Alb o prăpădea din ochi de dragă ce-i era. CREANGĂ, O. A. 263. Nu au grija nimănuia, Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult. A se prăpădi cu firea v. fire. 5. Refl. (Rar) A dispărea. Cîteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pilcuri de strujeni uscați care pîrîiau, și dintr-o dată se prăpădea sub vălul de ceață. SADOVEANU, O. I 361.

8. [Șăineanu, ed. VI] prăpădì v. 1. a extermina: vine ca să te prăpădească ISP.; 2. a leșina: a se prăpădi de râs, de plâns. [Slav. PROPADÕ, a peri (lit. a face să cază într’o groapă)].

9. [Scriban] prăpădésc v. tr. (bg. propádam, d. vsl. *pro-padati, pro-pastĭ, a se despica, propadĭ, crăpătură, propastĭ, prăpastie, d. pastĭ, a cădea; rus. propadátĭ, propástĭ, a peri. V. nă-pădesc). Nimicesc, ucid: boala l-a prăpădit. Stric, distrug: ploaĭa ĭ-a prăpădit marfa. Perd, risipesc: șĭ-a prăpădit averea în negoț. Perd din mînă, scap (Mold.): copilu a prăpădit baniĭ în ĭarbă. A te prăpădi de rîs orĭ de plîns, a leșina, a nu maĭ putea de rîs orĭ de plîns.

10. [DOOM 3] prăpădire s. f., g.-d. art. prăpădirii

11. [DOOM 2] prăpădire s. f., g.-d. art. prăpădirii

12. [DOOM 3] prăpădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădesc, 3 sg. prăpădește, imperf. 1 prăpădeam; conj. prez. 1 sg. să prăpădesc, 3 să prăpădească

13. [DOOM 2] prăpădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădesc, imperf. 3 sg. prăpădea; conj. prez. 3 să prăpădească

14. [DER] prăpădi (prăpădesc, prăpădit), vb. – 1. A distruge, a anihila, a extermina. – 2. A (se) strica, a (se) deteriora. – 3. (Mold.) A pierde, a rătăci. – 4. (Refl.) A dispărea, a muri, a pieri. – 5. (Refl.) A izbucni, a nu mai putea să. Sl. propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), cf. rus. propadatĭ „a pieri” și prăpastie. – Der. prăpăd, s. n. (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, s. f. (distrugere); prăpădit, s. m. (istovit, lefter); prăpăditor, adj. (distrugător). Din rom. provine bg. din Trans. propodenie (Miklosich, Bulg., 131).

15. [Argou] a se prăpădi (după cineva / ceva) expr. v. a pierde din ochi.

16. [Argou] a se prăpădi cu firea expr. 1. a-și da foarte mare osteneală, a face eforturi deosebite. 2. a-și face foarte multe griji, a se consuma.

17. [Argou] a se prăpădi de plâns expr. a plânge foarte tare.

18. [Argou] a se prăpădi de râs expr. a râde foarte tare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro