1. [DEX '09] PRÂNZIT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi.
2. [MDA2] prânzit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: prânzi] (Trs; d. oameni) Care a mâncat de prânz.
3. [MDA2] prânzit1 sn [At: (sf. sec. XVIII) ap. DDRF / Pl: (rar) ~uri / E: prânzi] 1 Luare a mesei de prânz Si: dejunat1 (2), (rar) merindare, miezăzare, prânzuială (1). 2 (Pgn) Luare a mesei în oricare dintre momentele principale ale zilei Si: (rar) merindare, miezăzare, prânzuială (2).
4. [DEX '98] PRÂNZIT s. n. (Rar) Faptul de a prânzi. – V. prânzi.
5. [DEX '09] PRÂNZI, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz.
6. [MDA2] prânza v vz prânzi
7. [MDA2] prânzi [At: PALIA (1581), 180/17 / V: (reg) ~za / Pzi: ~zesc, (îrg) prând / E: prânz cf lat prandere] 1 vi A mânca la prânz (1) Si: a dejuna (2), (îrg) a merinda, (reg) a miezăza, a prânzui. 2 vi (Îrg; pgn) A mânca în oricare dintre momentele principale ale zilei Si: a prânzui. 3 vt (Reg; c. i. oameni) A oferi un prânz (1).
8. [DLRLC] PRÎNZI, prînzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prînz, a mînca la amiază; (Transilv., Bucov.) a lua masa de dimineață. O s-avem cinstea și plăcerea de a prînzi între patru ochi? – Ba, cu voia matale, domnule Bădie, s-avem cinstea și plăcerea de a prînzi între douăzeci și patru. HOGAȘ, M. N. 24. Aici să șezi să prînzești, îți dau lapte dulce, acru și smîntînă de poftești. PANN, P. V. I 24. Frunzuliță ș-o nuia, Spune-i bade, maică-ta, Să prînzească, să-i ticnească, Că eu n-o să-i intru-n casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 269. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Părinciorii mei Prînzul ce prînzesc Nu mi-l pot prînzi Tot de mila mea Și de jale grea. TEODORESCU, P. P. 46. ♦ (Regional) A lua masa de dimineață. Deci, în ceasul dimineții, Cînd prînzesc acei ce au, în cetate-aici erau Lîngă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-ntinși pe iarbă Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. A doua zi de dimineață... pe cînd prînzeau, baba ieși pînă în grajdi. EMINESCU, N. 22. ♦ (Impropriu) A cina. Parcă aseară ai prînzit acolo... – Am prînzit. D. ZAMFIRESCU, R. 46. ♦ Tranz. (Rar, despre animale) A sfîșia, a devora, a mînca. Știi... de găinile mele? – Hereții, ulii, dihorii și vulpile le prînzesc regulat. VISSARION, B. 141.
9. [Șăineanu, ed. VI] prânzì v. a mânca la prânz. [Lat. PRANDERE].
10. [Scriban] prînzésc v. intr. (lat. pop. prandire, îld. prandére, a prînzi). Mănînc la prînz. V. cinez.
11. [DOOM 3] prânzit s. n.
12. [DOOM 2] prânzit s. n.
13. [DOOM 3] prânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzesc, 3 sg. prânzește, imperf. 1 prânzeam; conj. prez. 1 sg. să prânzesc, 3 să prânzească
14. [DOOM 2] prânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzesc, imperf. 3 sg. prânzea; conj. prez. 3 să prânzească
15. [DAR] prânzit, prânzită, adj. (reg.; despre oameni) care a mâncat la prânz (la ora 12).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL