1. [MDA2] pranic sn [At: CADE / V: prainic / Pl: -ice / E: ucr праник] (Reg) 1-2 Obiect de lemn în formă (de lopățică sau) de ciocan, cu care se bate ceva, mai ales rufele, când se spală Si: mai2.
2. [Scriban] 1) pránic n., pl. e (rut. pránnik). Nord. Maĭ de bătut rufele la spălat.
3. [Scriban] 2) pránic, a prănicá v. tr. (d. pranic 1). Maram. Buc. Bat rufele cu pranicu la spălat.
4. [MDA2] prainic sn vz pranic
5. [MDA2] prainica v vz prănica
6. [MDA2] pranica v vz prănica
7. [MDA2] prănica vt [At: ȚIPLEA, P. P. 95 / V: prain~, pran~ / Pzi: pranic / E: pranic] (Reg) 1 (C. i. rufe) A bate cu pranicul pentru a spăla. 2 (Pgn) A lovi cu pranicul.
8. [DER] pranic (pranice), s. n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans.
9. [DAR] pranic, pranice, s.n. (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală).
10. [DRAM 2021] pránic, pranice, (pranec), s.n. (reg.) Mai de bătut rufe: „Am auzit că noaptea dă cu pranicu p-aici, pân Valea Cosăului; acela de lăut cămeși...” (Bilțiu, 2007: 269). – Din ucr. pranyk (MDA).
11. [DAR] prănica, pranic, vb. I (reg.; despre rufe) a bate cu pranicul (v.) pentru a spăla; a bate, a lovi, a bătuci (cu pranicul).
12. [DRAM 2021] prănicá, prănic, v.t. (reg.) A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu, 1999: 196). (Maram., Bucov.). – Din pranic „mai” (MDA).
13. [DRAM 2015] prănica, pranic, vb. tranz. – (reg.) A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu, 1999: 196). (Maram., Bucov.). – Din pranic „mai” (MDA).
14. [DRAM] prănica, vb. tranz. – A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu 1999: 196). – Din pranic „mai”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL