1. [MDA2] prangă sf [At: BARONZI, L. 150 / Pl: ~nghe / E: bg пранга, srb prangija] (Ban) Lanț cu care se leagă deținuții.
2. [Scriban] prángă f., pl. prăngĭ (turc. pranga, cătușĭ, carceră, d. it. spranga, drug, traversă; alb. prangă, sîrb. bg. pranga, lanț). Dun. de jos, Siret. Lanț de corabie orĭ (șprangă) odgon de sîrmă la plute. V. parîmă și țîĭac.
3. [DER] prangă (-ăngi), s. f. – Funie, laț. – Var. șprangă. Tc. pranga „fiare” (Scriban), din it. spranga. În Mold. de S.
4. [DAR] prangă, pranghe, s.f. (reg.) lanț sau fiare cu care se leagă deținuții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL