1. [DEX '09] PRĂJIRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji.
2. [MDA2] prăjire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: prăji] 1 Preparare a unui aliment sub acțiunea focului, de obicei în grăsime încinsă Si: prăjit1 (1). 2 Expunere îndelungată la soare sau la căldura focului Si: prăjit1 (2). 3 (Teh) Operație de încălzire a unor minereuri sau a unor produse metalurgice, la temperaturi inferioare temperaturii lor de topire, cu scopul de a le usca, de a le purifica sau de a le transforma în alte produse mai ușor de tratat Si: prăjit1 (3). 4 (Gmț) Distrugere prin foc Si: prăjit1 (4). 5 (Rar) Uscare din cauza arșiței Si: prăjit1 (5). 6 (Fig; fam) Păcălire. 7 (Fig; fam) Înșelare.
3. [DLRLC] PRĂJIRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji. 1. Frigere, coacere. Prăjirea bucăților de pîine. 2. (Metal.) Operație metalurgică preliminară la care sînt supuse unele minereuri pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. Prăjirea concentratelor piritoase.
4. [DEX '09] PRĂJI, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti.
5. [MDA2] prăji [At: CORESI, EV. 367 / Pzi: ~jesc, 3 (îrg) ~jaște / E: slv пражити] 1 vt A supune un aliment acțiunii focului, de obicei în grăsime încinsă pentru a-l face comestibil Si: a frige. 2 vi (Rar; îe) A i-o ~ A încerca să facă un rău cuiva. 3 vi (Rar; îae) A pune cuiva gând rău. 4-5 vtr (Fig) (A face să sufere sau) a suferi o durere sufletească violentă. 6 vt (Gmț) A distruge prin foc. 7 vr (Rar) A se usca din cauza arșiței. 8-9 vtr (Fig; fam) A (se) păcăli. 10-11 vtr (Fig; fam) A (se) înșela. 12-13 vt (Rel; înv) (A tortura sau) a ucide cu focul. 14 vr (D. oameni) A se expune la căldura focului ori la razele soarelui, pentru a se încălzi, a se bronza etc. 15 vr (Îe) A-și ~ burta la soare A nu face nimic Si: a lenevi. 16 vr (Îrg) A se usca la soare. 17 vt (Teh) A efectua operația de prăjire (3).
6. [DLRLC] PRĂJI, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A expune (un aliment) la căldura focului (în special în grăsimi) și a-l face comestibil. V. frige, coace. A prăji cafea. ▭ Doftorii satului... erau la noi acasă și prăjeau pe foc într-un ceaun mare niște hoștine cu său. CREANGĂ, A. 15. ◊ Refl. Scoțînd prăjitura din calup, pune-o în cuptor singură să se mai prăjească. La TDRG. ◊ Fig. (Cu privire la oameni) A chinui, a tortura. A mers așa cît a mers, pînă i-a dat în cap cocoanei să-ntoarcă foaia, să-l prăjească și pe altă parte; s-a prefăcut că-l teme, că e zuliară. CARAGIALE, O. III 33. 2. Refl. (Despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi). Se prăjeau la soare și se mișcau prin mîl, s-alungau pe prund pînă sub bolțile de răchită. SADOVEANU, O. VIII 135. O babă șade pe prispă... prăjindu-se la soare. REBREANU, I. 10. ◊ Fig. In fața noastră se ridică munți sălbatici care se prăjesc la soare de la începutul lumii. ALECSANDRI, O. P. 350. (Tranz.) Vreo două vapoare de marfă acostate la cheiul vechi de piatră își prăjeau la soare trupurile uriașe. BART, S. M. 59. ◊ Expr. A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. Ucenicul... era harnic, harnic grozav, de toată ziua își prăjea burta la soare. La TDRG. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o anumită temperatură, inferioară temperaturii de topire, pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare.
7. [Șăineanu, ed. VI] prăjì v. 1. a coace carne pe grătar, pe cărbuni; 2. a fierbe în unt; 3. a arde frigând: a prăji cafea. [Slav. PRAJITI, a frige].
8. [Scriban] prăjésc v. tr. (vsl. pražiti, prŭžiti, a frige, prŭga, pîrgă, sîrb. pržiti, nsl. pražiti, a frige; rus. prĕážiti, a prăji; ung. parázsolni, pörzsölni, a frige, párgolni, a prăji, perzselni, pergelni, a frige. V. prajă, pîrgă, pîrjol și frig 2). Frig într’o tingire (tigaĭe, tavă) în unt orĭ în unt-de-lemn vorbind de friptură saŭ unele prăjiturĭ saŭ frig într’un vas uscat (numit frigare saŭ prăjitoare), vorbind de cafea, năhut ș. a.
9. [DOOM 3] prăjire s. f., g.-d. art. prăjirii; pl. prăjiri
10. [DOOM 2] prăjire s. f., g.-d. art. prăjirii; pl. prăjiri
11. [DOOM 3] prăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjesc, 3 sg. prăjește, imperf. 1 prăjeam; conj. prez. 1 sg. să prăjesc, 3 să prăjească
12. [DOOM 2] prăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjesc, imperf. 3 sg. prăjea; conj. prez. 3 să prăjească
13. [MDO] prăji (conj. prăjească)
14. [DER] prăji (prăjesc, prăjit), vb. – 1. A frige. – 2. A (se) arde. – 3. A (se) înșela. Mr. părjescu, părjire, megl. prăjǫs, prăjiri. Sl. pražiti (Miklosich, Lexicon, 656; Cihac, II, 285; Graur, BL, VI, 167), cf. bg. părža, slov. pražiti, cr. peržiti, alb. përžis, mag. perzselni. – Der. prăjeală (Munt., var. Olt. prăjilă), s. f. (prăjire, rîntaș, aliment prăjit); prăjitoare, s. f. (aparat de prăjit cafea); prăjitorie, s. f. (prăjire); prăjitură, s. f. (plăcintă, aliment dulce din făină; prăjeală).
15. [DGE] PRĂJÍ vb. IV. În gastronomie, mod de a prepara un aliment, mai ales carne, prin introducere în grăsime încinsă; în expr. a prăji în tigaie sau la tigaie = a prăji în puțină grăsime, ulei sau unt, în special piese mici de carne sau legume, la foc viu (sin. a sota); a prăji în baie de grăsime = a prăji prin imersiune totală în grăsime încinsă un aliment natur, pane sau învelit în aluat; v. a căli.
16. [Argou] a se prăji la lumânare expr. (adol., stud.) a muri.
17. [Argou] prăji, prăjesc I. v. t. a păcăli, a înșela, II. v. r. 1. a se păcăli, a fi înșelat. 2. (tox.) a se droga.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL