1. [DEX '09] PRĂGUȘOR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor.
2. [MDA2] prăgușor sn [At: SADOVEANU, O. VIII, 281 / V: ~gș~ / Pl: ~oare / E: prag + -ușor] 1-2 (Șhp) Prag (1) (mic) Si: (reg) prăguș (1-2), prăguț (1-2). 3 Pervaz mic. 4 Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă.
3. [DLRLC] PRĂGUȘOR, prăgușoare, s. n. Suport (de sticlă sau de metal) pe care se așază tacîmurile la masă. El se joacă cu prăgușorul albastru de sticlă pe care se așază cuțitul și furculița. SADOVEANU, O. III 235.
4. [MDA2] prăgșor sn vz prăgușor
5. [DOOM 3] prăgușor s. n., pl. prăgușoare
6. [DOOM 2] prăgușor s. n., pl. prăgușoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL