1. [MDA2] prădășug sn [At: NEGRUZZI, S. III, 145 / Pl: -uri / E: pradă + -șug] (Reg) 1 Jaf. 2 Hoție.
2. [DLRLC] PRĂDĂȘUG, prădășuguri, s. n. (Regional) Pradă, jaf; p. ext. hoție. Nu învinovățești pe acest nemintos tînăr... de un prădășug? NEGRUZZI, S. III 145.
3. [DLRM] PRĂDĂȘUG, prădășuguri, s. n. (Reg.) Pradă, jaf; p. ext. hoție. – Din pradă + suf. -(ă)șug.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL