1. [DEX '09] PRĂDARE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda.
2. [MDA2] prădare sf [At: PSALT, HUR. 111v/21 / Pl: ~dări / E: prăda] 1 Jefuire a unor țări, ținuturi, localități, locuri etc., mai ales în timp de război, devastând, distrugând etc. Si: (îvr) prădanie, prădat1 (1). 2 Deposedare de bunuri mai ales prin mijloace violente Si: prădat1 (2). 3 Ruinare prin acte silnice, amenzi, biruri copleșitoare etc. Si: prădat1 (3). 4 (Îrg) Omorâre. 5 (Îrg) Sacrificare a unor animale. 6 (Îrg) Risipire a banilor, averilor, bunurilor materiale etc. 7 (Înv) Subjugare.
3. [DEX '98] PRĂDARE, prădări, s. f. Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda.
4. [DLRLC] PRĂDARE, prădări, s. f. Acțiunea de a prăda; devastare, jaf.
5. [DEX '09] PRĂDA, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.
6. [MDA2] deprăda v vz prăda
7. [MDA2] prăda [At: PSALT. HUR. 116v/4 / Pzi: prad, ~dez, (reg) prăd / E: ml praedare] 1 vt (Fșa) A jefui țări, ținuturi, localități, locuri etc., mai ales în timp de război, de obicei devastând, distrugând etc. Si: (îrg) a plenui. 2 vt (Fșa) A deposeda pe cineva de bunuri, de obicei prin mijloace violente Si: a fura. 3 vt (Pex) A ruina, a sărăci prin acte silnice, prin biruri, amenzi etc. excesive, copleșitoare Si: (îrg) a plenui, a pleșcui. 4 vt (C. i. bunuri, obiecte posedate de cineva) A lua cuiva cu forța, prin violență, pe furiș pentru a-și însuși. 5 vt (Îvr; d. focuri, incendii) A distruge un bun al cuiva prin ardere. 6 vt (Reg) A omorî pe cineva. 7 vt (Îvr) A sacrifica animale. 8 vt (Îrg) A risipi averi, bani, bunuri materiale etc. Si: a irosi. 9 vt (Pgn) A cheltui. 10 vt (D. animale sălbatice carnivore sau păsări răpitoare) A-și procura hrana vie Si: a prinde, a vâna. 11 vt (Înv) A subjuga. 12 vt (în textele bisericești, c. i. „iadul”) A înfrânge.
8. [DEX '98] PRĂDA, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.
9. [DLRLC] PRĂDA, prăd și prad, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A jefui o țară, un ținut (în cursul unei incursiuni, al unui război), a devasta. După obiceiul lor, pe unde trec, pradă și ard. SADOVEANU, O. VII 75. Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. Cetatea prădatu-i-a, Măicuța călcatu-i-a, Cu copita calului, Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. 2. A despuia de averi, a fura. Să pedepsească pe bandiții care l-au izgonit și l-au prădat. REBREANU, R. II 225. Vai de mine, vai de mine; cum m-a prădat tîlharul! ȘEZ. I 54. Frunză verde de negară, A ieșit Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n fiară. ALECSANDRI, P. P. 156. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd obiectul jafului) Ați vrut... să mă pierdeți și mă prădați de avuția mea. SBIERA, P. 228. Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății. CREANGĂ, P. 291. ◊ Fig. (Cu complement intern) Dar ce pradă mi-a prădat? Nunta luna, soarele Și cheile raiului. PĂSCULESCU, L. P. 50. ◊ Refl. impers. Să te-nvăț eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. A ruina (prin biruri, amenzi, exploatare). Nu pot să-mi prăd și să-mi înșel satul meu!... declară, cu aspră hotărîre, Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 137. Vrei să ne prazi tu, vodă, avutul strămoșesc? ALECSANDRI, P. A. 227. Să fugim., să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu Și ne pradă protopopii Și ne prăpădim cu totu. ȘEZ. I 292. 4. (Regional) A risipi, a cheltui. Măi, nu-i de prădat banul, vedeți cu cită trudă se cîștigă; să fim păstrători.RETEGANUL, P. III 86. – Prez. ind. și: prădez.
10. [Șăineanu, ed. VI] prădà v. a jefui, a lua cu violență ce este al altuia. [Lat. PRAEDARE].
11. [Scriban] prad și (rar) prădéz, a prădá v. tr. (lat. praedare, it. predare. – Prad și prăd, să prad și să prăd, să prazĭ și să prăzĭ, să prade și să prăde). Jăfuĭesc, fur mult, despoĭ: hoțiĭ m’aŭ prădat în pădure, mĭ-aŭ prădat casa în lipsa mea.
12. [Scriban] prădéz, V. prad.
13. [DOOM 3] prădare (pop.) s. f., g.-d. art. prădării; pl. prădări
14. [DOOM 2] prădare (pop.) s. f., g.-d. art. prădării; pl. prădări
15. [DOOM 3] prăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 pradă; conj. prez. 1 sg. să prad, 3 să prade
16. [DOOM 2] prăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 pradă; conj. prez. 3 să prade
17. [IVO-III] prăd, prăzi 2, pradă 3, prade 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL