1. [DEX '09] POZNAȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hazos,[1] amuzant. ♦ (Adverbial) În mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș.
2. [MDA2] poznaș, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, ap. PR. DRAM. 426 / S: posnaș / Pl: ~i, ~e / E: poznă + -aș] 1 a (Rar) Care iese din comun Si: bizar, ciudat, curios, neobișnuit, straniu. 2 a (Rar; pex) Interesant. 3 a (Rar) Fermecat. 4 a (Pfm; d. oameni) Căruia îi place să se țină de glume, de năzbâtii, de păcăleli Si: (reg) poznaci (1), poznat (1), pozneț (1), poznit (5), (înv) poznatec (1). 5-6 a (Pfm; d. faptele, manifestările, fizionomia etc. oamenilor) Care (trădează sau) caracterizează pe omul poznaș (4). 7 a (D. manifestări ale oamenilor) Care provoacă râsul, veselia Si: hazliu, glumeț, năzdrăvan, șugubăț, vesel, (pop) mehenghi, (îrg) marghiol, poznat (2), ghiduș, (înv) poznatec (2), (reg) poznaci (2), pozneț (2), poznit (6). 8 sm (Reg) Măscărici la nuntă. 9 a (Îrg; d. bărbați) Afemeiat. 10 a (Reg) Periculos. 11 a (Pfm) Care produce neplăceri. 12 av (Pfm) Într-un mod interesant. 13 av (Pfm) În mod amuzant, nostim.
3. [DEX '98] POZNAȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hazos, amuzant. ♦ (Adverbial) În mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș.
4. [DLRLC] POZNAȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care face pozne, spune glume (v. hazliu, glumeț); (despre faptele sau spusele oamenilor) care provoacă hazul. Nu mai vine lupul, moș Nichifor? – Apoi, na; ești de tot poznașă și d-ta; prea des vrei să vie, că doar nu-i de tot copacul cîte un lup. CREANGĂ, P. 121. Dar poznașă mai ești la vorbă! Vorbești numai în tîlcuri, să nu te mai priceapă nimeni. ȘEZ. I 100. ◊ (Adverbial) Pe fața înspăimîntată trecu o lumină de bucurie, pe cînd boierul zîmbea poznaș. SADOVEANU, O. I 288. ◊ (Substantivat) Doamne, mare poznaș îi, cît îi de bătrîn. ALECSANDRI, T. 215. 2. Curios, ciudat. Mult mai bine era de nu vedeam un așa poznaș de tron. ISPIRESCU, U. 94. Purta o cușcă cu iepurași de casă., vînat rar în țară la noi și botezat în codicele civil... cu numele poznaș de lapini ținuți pe lîngă casă. ODOBESCU, S. III 212. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. În ziua aceea eram goniți de o soartă poznașă care avea de gînd să ne prifacă în antropofagi. ALECSANDRI, C. 38.
5. [Șăineanu, ed. VI] poznaș a. și m. Mold. 1. păcăliciu, caraghios: poznașa asta de lume AL. 2. care joacă feste altuia.
6. [Scriban] poznáș, -ă adj. (d. poznă). Care face pozne, ghiduș, glumeț, comic. Care poate oferi surprize neplăcute: încet cu acest cal, că-ĭ cam poznaș. – Și poznít (est).
7. [DOOM 3] poznaș (pop., fam.) adj. m., pl. poznași; f. poznașă, art. poznașa, pl. poznașe
8. [DOOM 2] poznaș (pop., fam.) adj. m., pl. poznași; f. poznașă, art. poznașa, pl. poznașe
9. [MDO] poznaș, pl. poznași, f. poznașă, pl. poznașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL