1. [DEX '09] POZITRONIU s. n. (Fiz.) Formație instabilă compusă dintr-un electron și un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. – Din fr., engl. positronium.
2. [MDA2] pozitroniu sn [At: M. D. ENC. / Pl: ? / E: fr positronium] (Fiz) Formație instabilă, alcătuită dintr-un electron și un pozitron, care gravitează împreună în jurul centrului de masă comun.
3. [DEX '98] POZITRONIU s. n. (Fiz.) Formație instabilă formată dintr-un electron și un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. – Din fr., engl. positronium.
4. [MDN '00] POZITRONIU s. n. asociație a unui electron cu un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. (< fr., engl. positronium)
5. [DOOM 3] !pozitroniu (sistem de particule) [niu pron. nĭu] (desp. -zi-tro-) s. n., art. pozitroniul; pl. pozitronii, art. pozitroniii[1] (desp. -ni-ii)
6. [DOOM 2] pozitroniu (formație alcătuită dintr-un electron și un pozitron) [niu pron. nĭu] (-zi-tro-) s. n., art. pozitroniul
7. [DE] POZITRÓNIU (< fr., engl. {i}) s. n. (FIZ.) Formație instabilă, alcătuită dintr-un electron și un pozitron, care formează un sistem similar cu atomul de hidrogen, în care pozitronul ține loc de proton, având o durată mai mică de 10-7 s; a fost descoperit în 1951.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL