1. [DEX '09] POZITRON, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. – Din fr. positron, rus. pozitron, germ. Positron.
2. [MDA2] pozitron sm [At: MACAROVICI, CH. 199 / Pl: ~i / E: fr positron, ger Positron] (Fiz) Particulă elementară, nestabilă, întâlnită rar în natură, care are masa egală cu a electronului, și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoarea absolută cu sarcina electronului Si: antielectron.
3. [DLRLC] POZITRON, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă, care are aceeași masă ca și electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului.
4. [DN] POZITRON s.m. Particulă elementară instabilă, care are aceeași masă ca electronul, cu sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. [Pl. -oni, (s.n.) -oane, var. poziton s.m. / < germ. Positron, engl. positron, fr. positon < pozi(tiv) + (elect)tron].
5. [MDN '00] POZITRON s. m. particulă elementară de masă egală și sarcină electrică egală în valoare absolută cu a electronului, dar pozitivă; antielectron. (< fr. positron, germ. Positron, rus. pozitron)
6. [DN] POZITON s.m. v. pozitron.
7. [DOOM 3] pozitron (particulă elementară) (desp. -zi-tron) s. m., pl. pozitroni
8. [DOOM 2] pozitron (particulă elementară) (-zi-tron) s. m., pl. pozitroni
9. [DE] POZITRÓN (< fr., germ. {i}; {s} lat. positivus „pozitiv” + fr [elec]tron) s. m. (FIZ.) Particulă elementară având aceeași mașă și spin ca și electronul, dar sarcină pozitivă, antiparticula electronului; antielectron. A fost preconizat (1931) de P. Dirac și descoperit în razele cosmice de C.D. Anderson (1932).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL