1. [DEX '09] POZEUR, pozeuri, s. m., adj. (Livr.) (Persoană îngâmfată) care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, pentru a epata sau pentru a se evidenția. [Pr.: pozör. – scris și: poseur] – Din fr. poseur.
2. [MDA2] pozeur sm vz poseur
3. [DN] POZEUR s.m. (Franțuzism) Om îngîmfat, care pozează, care își studiază atitudinea permanent. [Pron. -zör, var. (după alte surse) poseur. / < fr. poseur].
4. [DCR2] pozeur s. m. (franțuzism) Îngâmfat, afectat ◊ „Tânărul (D.C.) disimulează histrionic. E pozeur, zgomotos, provocator și chiar agresiv, face nu numai pe clovnul, ci și pe nebunul, părând la un moment dat chiar nebun.” Sc. 30 III 83 p. 4 [pron. pozör] (din fr. poseur; DEX, DN3)
5. [MDA2] poseur sm, am [At: DEX / S și: pozeur / P: pozör / Pl: ~i / E: fr poseur] 1-2 (Persoană îngâmfată) care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, a epata sau pentru a se evidenția.
6. [DEX '98] POSEUR, poseuri, s. m., adj. (Franțuzism) (Persoană îngâmfată) care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, pentru a epata sau pentru a se evidenția. [Pr.: pozör] – Din fr. poseur.
7. [MDN '00] POSEUR [-ZÖR] s. m., adj. (om) care pozează (1), care își studiază atitudinea pentru a epata. (< fr. poseur)
8. [DOOM 3] pozeur (livr.) [pron. după fr. pozör] (desp. -zeur) adj. m., s. m., pl. pozeuri [pron. pozöri]
9. [DOOM 2] pozeur (fr.) (livr.) [pron. pozör] (-zeur) adj. m., s. m., pl. pozeuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL