1. [MDA2] povilă1 sf [At: LB / V: pobilă, pochi ssp, pochilă, pofi ssp, pofil (A și: pofil), pofilă (A și: pofilă), poghi ssp, pogi ssp, pohilă, poj sm, (reg) povie / Pl: ~le, (rar) ~li / E: ucr повиле] 1 (Pop) Curea care trece pe sub coada calului, fixând șaua sau hamul. 2 (Îe) A-i pune (cuiva) pofila (sau pofilul) în nas A nu permite cuiva să facă tot ce dorește. 3 (Îae) A stăpâni pe cineva Si: a înfrâna.
2. [Scriban] póvilă, V. pofil.
3. [MDA2] pobilă sf vz povilă1
4. [MDA2] pochi2 ssp vz povilă1
5. [MDA2] pochilă sf vz povilă1
6. [MDA2] pofi ssp vz povilă1
7. [MDA2] pofilă sf vz povilă1[1]
8. [MDA2] poghi[1] ssp vz povilă1
9. [MDA2] pogi ssp vz povilă1
10. [MDA2] pohilă sf vz povilă1
11. [MDA2] poj sm vz povilă1
12. [MDA2] povie sf vz povilă1
13. [Scriban] pófil n., pl. e (sîrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, pošva, pošvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. și cu rut. póhil, închinăcĭune. V. pojghiță). Cureaŭa de supt coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt. est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.).
14. [Scriban] poghĭ și pogĭ, V. pofil.
15. [DAR] povilă, povile, s.f. (reg.) 1. curea care trece pe sub coada calului fixând șaua sau hamul. 2. (în forma: pofilă) funie cu care se leagă capul unui cal de picior (ca să nu fugă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL