1. [DEX '09] POVESTITOR, -OARE, povestitori, -oare, s. m. și f. Persoană care povestește (1), care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești (1); narator, povestaș, povestar. – Povesti + suf. -tor.
2. [MDA2] povestitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~oare / E: povesti +-tor] 1 smf Persoană care relatează fapte, evenimente, întâmplări etc. Si: (reg) povestelnic (1), (îrg) povestar (1), (îvp) povestaș (1). 2 smf Persoană care știe să povestească (1) Si: povestelnic (1), (îrg) povestar (2), (îvp) povestaș (2). 3 sm Scriitor de povestiri (3). 4 sm (Liv) Narator. 5 a (Înv) Care relatează fapte evenimente, întâmplări din viața reală. 6 a Care înfățișează ceva. 7 a Care arată ceva. 8 a (Îvr) Mitic2. 9 (Trs; d. oameni) Vorbăreț.
3. [DLRLC] POVESTITOR, -OARE, povestitori, -oare, s. m. și f. Persoană care știe să povestească, să spună povești; povestaș. Ș-au mai rămas cîțiva bătrîni ce-și aduc aminte de lucrurile și de oamenii despre care vorbește marele povestitor de la Humulești. SADOVEANU, E. 118. Din copilărie, izvorau parcă din nou la ureche șoaptele povestitorilor cu frunți încrețite și cu ochi lucitori. id. O. VI 528.
4. [Șăineanu, ed. VI] povestitor m. cel ce povestește.
5. [Scriban] povestitór, -oáre adj. și s. Narator, care povestește.
6. [DOOM 3] povestitor s. m., pl. povestitori
7. [DOOM 2] povestitor s. m., pl. povestitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL