1. [DEX '09] POVESTE, povești, s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ◊ Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ◊ Loc. vb. A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). ◊ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.
2. [MDA2] poveste sf [At: CORESI, EV. 425 / V: (înv) ~vastă, ~veastă, ~veaste, (reg) ~tă, ~tie / Pl: ~ești, (îrg) ~, ~ti, (reg) ~turi / E: slv повѣсть] 1 Relatare, expunere a unui fapt, a unui eveniment sau a unui șir de fapte sau de evenimente într-o desfășurare gradată Si: istorisire, povestire (1), (îvr) povestitură. 2 (Spc) Narațiune literară cuprinzând fapte posibile și imposibile. 3 (Înv; îla) De ~ Care servește ca mărturie că așa s-au petrecut faptele. 4 (Înv; d. o persoană; îal) Rămas în viață ca să relateze un fapt. 5 (Înv; îal) Nici unul. 6 (Pfm; îe) A sta (sau a se apuca) de (sau la) ~ (ori ~ești) sau a se pune la ~ești ori a sta (ori a umbla) în ~ești (sau de-a ~eștile) A sta de vorbă îndelung ori prea mult cu cineva. 7 (Pfm; îae) A vorbi cu cineva despre tot felul de lucruri mărunte, personale. 8 (Pfm) A ajunge (sau a fi, a se face, a rămâne etc.) de ~ ori (înv) a fi întru ~ A ajunge (sau a fi, a deveni etc.) cunoscut, renumit, vestit, mai ales prin fapte reprobabile. 9 (Pfm; îae) A se face de râs. 10 (Pop; îe) A-i merge (sau i se duce cuiva) vestea și ~a A deveni foarte cunoscut printr-un fapt sau printr-o pățanie. 11 (Înv; îe) A fi de veste și de ~ A fi demn de povestit. 12 (Înv; îae) A fi renumit. 13 (Fam; îe) Nici -~ Nici vorbă. 14 (Îae) Nu e adevărat. 15 (Înv; îe) A nu zice nici vorbă, nici ~ A nu spune nimic, nici un cuvânt. 16 (Spc; asr) Relatare, expunere a unor fapte, întâmplări, evenimente istorice în ordinea lor cronologică Si: cronică, letopiseț. 17 (Înv) Tradiție orală. 18 (Urmat de determinări în genitiv) Istorie sau povestire a vieții, a faptelor, a întâmplărilor cuiva. 19 (Prc) Fapt, întâmplare sau șir de întâmplări survenite în viața cuiva Si: (reg) pățanie, povestitură (2). 20 Ceea ce se discută. 21 Ceea ce se relatează. 22 (Pex) Întâmplare. 23 Eveniment. 24 Chestiune. 25 (Pfm; îe) Ce (mai) veste ~? sau (rar) ce veste? ce ~? Ce mai e nou? 26 (Pfm) Așa e (sau ți-e, ți-a fost) ~a Așa stau lucrurile. 27 Specie a epicii populare în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă Si: basm. 28 (Îla) Ca din (sau în, de) ~ Foarte frumos Si: minunat. 29 (Îal) Miraculos. 30 (Pex; rar) Vis. 31 (Rar) Iluzie. 32 Fapt, întâmplare, afirmație etc. inventată, neadevărată Si: minciună, (îrg) basnă. 33 (Reg; îf povastă) Promisiune mincinoasă. 34 (Înv) Cuvânt de învățătură Si: învățătură, predică. 35 (Îrg; șîs ~a vorbei, ~a ăluia, ~a celuia) Proverb. 36 Zicătoare. 37 (Îas) Maximă. 38 (Îs) ~a cântecului (sau ~a ăluia) Vorba aceea.
3. [DLRLC] POVESTE, povești, s. f. 1. Compunere literară (populară sau cultă) al cărei subiect, cu substrat folcloric, este o împletire de întîmplări supranaturale, cu eroi reali sau fantastici (v. basm); p. ext. narațiune de fapte reale, posibile. Am să vă cetesc o poveste scrisă anume pentru voi. SADOVEANU, E. 111. Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. ◊ Fig. Tihnit, ascult a gîndului poveste, Mă-nșel și cred că tot ce-a fost mai este. VLAHUȚĂ, O. AL. 77. Povestea ce o cînt acuma, Mi-i drag să n-o spun nimărui, Să mi-o petrec în suflet numa, S-o plîng încet în umbra lui. PĂUN-PINCIO, P. 67. ◊ Expr. Ca în (sau din) poveste (sau povești) = ca în basme, nespus de frumos, minunat, miraculos. Și creștea... ca din poveste de iute și se-ntărea și era din ce în ce mai mare. RETEGANUL, P. I 14. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167. Nici poveste = nici vorbă (de un lucru ca acesta); nici pomeneală. O femeie atît de frumoasă, cît ar fi crezut omul că nu poate să fie în lume alta mai frumoasă ca ea, de întrecut nici poveste. RETEGANUL, P. IV 3. A sta (cu cineva) de povești = a sta de vorbă, a vorbi nimicuri. A se apuca de povești = a se așterne la vorbă, a sta de vorbă îndelung, a se pune la taifas. A ajunge (sau a se face, a rămîne, a fi etc.) de poveste = a ajunge, a fi, a deveni cunoscut, vestit, faimos (mai ales prin acțiuni negative). Cum să tăiem noi o mîndrețe de meri? Nu vezi, tu, că sînt de poveste? Cine mai are asemenea meri? ISPIRESCU, L. 64. S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de protopop? HASDEU, R. V. 34. A-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea și povestea = a i se duce cuiva faima, a deveni cunoscut printr-un fapt sau o pățanie. De aici înainte nu le-au mai venit pețitori în casă, că li se dusese vestea și povestea în toate părțile că-s oameni hărțăgoși. SBIERA, P. 253. Povestea vorbei (a cîntecului, mai rar, familiar, a ăluia) = a) cum e vorba, cum se zice, vorba aceea; Prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. ISPIRESCU, L. 106. Și-apoi, povestea cîntecului: lască era de la Piatră de locul ei, dar era și îmbojorată Maica. CREANGĂ, P. 114; b) proverb, zicătoare, expresie des repetată, devenită proverbială. Culegere de proverburi sau povestea vorbii. De piin lume adunate Și iarăși la lume date [titlu]. PANN. ♦ Născocire, invenție, scornitură. Este o poveste cum că părintele său, Bogdan-vodă, l-a blagoslovit în taină [pe Ștefan-vodă] la o biserică clin muntele Atonului. SADOVEANU, F. J. 9. Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. Hai, mîndră, la apă bună. Ba eu, bade, n-oi veni, Că n-am pînză de-a-nălbi, Nici povești de-a povesti. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 233. 2. Istoria sau povestirea vieții, a faptelor, a peripețiilor sau a trecutului cuiva; firul vieții (cuiva). Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. Și ei au avut povestea lor, pe care flăcăii și fetele de pe valea aceea o spuneau cu drag, cînd erau la șezătoare sau la clacă. BUJOR, S. 32. De zile trei își spune povestea vieții-ntrege. EMINESCU, O. I 88. 3. Întîmplare, fapt care atrage atenția, eveniment despre care se vorbește, care merită atenție. Dar ce legătură are povestea asta cu lucrarea noastră? BARANGA, I. 192. N-ai primit nici o telegramă? Nu? Mă mir... E o poveste foarte nostimă cu telegrama aceasta. C. PETRESCU, A. 295. În stradă s-a strîns golănimea. Ca. la urs. Insă toată povestea s-a terminat repede. SAHIA, N. 92. ◊ Expr. (În corelație cu veste) Ce (mai) veste- poveste! = ce mai e nou? ce știi nou? ce vești sau noutăți mai aduci? Ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178. Ia spune-mi ce mai nou? Ce veste? Ce poveste? VĂCĂRESCU, P. 354. Așa ți-e (sau ți-a fost) povestea! = așa stau lucrurile? de aceștia îmi ești? așa te porți? E! așa mi ți-a fost povestea? zise el încetișor, stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. Iacă! rîzi? Așa ți-i povestea?... Ei lască te-oi face eu să rîzi păn-îi plînge. ALECSANDRI, T. 939. – Pl. și: (învechit) poveste (NEGRUZZI, S. I 110).
4. [Șăineanu, ed. VI] poveste f. 1. narațiune mai ales mincinoasă, basm: de când tot ce e ’n lume era numai poveste AL.; 2. fabulă: am ajuns de poveste în țară PANN; 3. legendă, snoavă; povestea vorbei, povestea ăluia, proverb. [Vechiu-rom. poveaste, narațiune propriu-zisă = POVĬESTĬ, narațiune].
5. [Scriban] povéste f., pl. ștĭ (vsl. po-vĭestĭ, narațiune. V. veste). Basm, istorie fantastică scornită de popor și pe care babele saŭ și alțiĭ o spun copiilor: a spune poveștĭ. Fig. Fabulă, vorbă mincinoasă: nu-mĭ spune mie poveștĭ! A ajunge de poveste, a ajunge renumit. Ce maĭ veste poveste? ce maĭ știĭ noŭ?
6. [MDA2] povastă sf vz poveste
7. [MDA2] poveastă sf vz poveste
8. [MDA2] poveaste sf vz poveste
9. [MDA2] povestă sf vz poveste
10. [MDA2] povestie sf vz poveste
11. [Șăineanu, ed. VI] basm (basn) n. 1. apolog, fabulă (vechiu-rom. basnele lui Esop); a se face de basn, a ajunge de batjocură: c’am băut tot ce avui și de basn mă făcui POP.; 2. în special, istorisirea unei întâmplări închipuite cu începutul stereotip: a fost odată... și al cării element principal e miraculosul (smei, balauri, zine, feți-frumoși): lume ce gândea ’n basme și vorbea ’n poezii EM. [Slav. BASNĬ, fabulă; sensul vorbei, lărgit în limba modernă, corespunde Mold. poveste].
12. [DOOM 3] poveste s. f., g.-d. art. poveștii; pl. povești
13. [DOOM 2] poveste s. f., g.-d. art. poveștii; pl. povești
14. [DER] poveste (povești), s. f. – 1. Narațiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputație. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste. – Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaș (var. povestitor), s. m. (persoană care spune sau scrie povești). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”.
15. [Argou] a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ
16. [Argou] a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune.
17. [Argou] a rămâne de poveste expr. a se face cunoscut printr-o faptă negativă.
18. [Argou] a sta de povești expr. 1. a sta de vorbă. 2. v. a sta de palavre.
19. [Argou] a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile.
20. [Argou] asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță)
21. [Argou] nici pomeneală / poveste expr. nicidecum.
22. [CECC] Es ist eine alte Geschichte (germ. „E o poveste veche”) – În Cartea cîntecelor, Heinrich Heine are o mică poezie, intitulată Intermezzo liric, care începe astfel: „Es ist eine alte Geschichte, Doch bleibt sie immer neu; Und wem sie just passieret, Dem bricht das Herz entzwei!” Sau, în tălmăcire românească: „Povestea este veche, totuși De-a pururea rămîne nouă, Și-aceluia cui i se-ntîmplă, Îi rupe inima în două!” Această mică poezie a făcut o carieră mare. Mai cu seamă primele două versuri s-au răspîndit prin cîntece și citate, „povestea veche” fiind de fapt veșnic tînăra poveste a dragostei. Cu timpul însă expresia s-a extins la orice împrejurare în care povestea – vorba lui Heine – e veche. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL