1. [DEX '09] POVESTAȘ, povestași, s. m. (Reg.) Povestitor. – Poveste + suf. -aș.
2. [MDA2] povestaș sm [At: NEGRUZZI, S. I, 225 / Pl: ~i / E: poveste + -aș] (Îvp) 1-2 Povestitor (1-2).
3. [DLRLC] POVESTAȘ, povestași, s. m. Povestitor; povestar. Mă-ntorsei iute, gata să dau foc la nevoie, cînd recunoscui pe moș Toma grădinarul, povestașul de la gura sobei. GANE, N. II 178. Vecine, curmăi (= curmai) pre povestaș; îmi pare că aiurezi. NEGRUZZI, S. I 225.
4. [Șăineanu, ed. VI] povestaș m. cel ce spune povești.
5. [Scriban] povestáș m. (d. poveste). Rar. Acela care spune poveștĭ, povestitor. V. băsnaș.
6. [DOOM 3] povestaș s. m., pl. povestași
7. [DOOM 2] povestaș (reg.) s. m., pl. povestași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL