1. [DEX '09] POVESTAR, povestari, s. m. (Reg.) Povestitor. – Poveste + suf. -ar.
2. [MDA2] povestar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: poveste + -ar] (Îrg) 1-2 Povestitor (1-2).
3. [DLRLC] POVESTAR, povestari, s. m. Povestitor. (Cu pronunțare regională) Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și împărați, oameni în samă băgați, ș-un păcat de povestari, fără bani în buzunari. CREANGĂ, P. 279.
4. [DOOM 3] povestar (reg.) s. m., pl. povestari
5. [DOOM 2] povestar (reg.) s. m., pl. povestari
6. [DLRLV] POVESTAR s. m. (Ban.) Povestitor. Povesztar. Concionator. AC, 362. Etimologie: poveste + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL