1. [MDA2] povelire sf [At: PSALT. SCH. 477/11 / Pl: ~ri / E: poveli] 1 (Înv) Poruncă. 2 (Înv) Dispoziție. 3 Hotărâre. 4 (Îvr) Împuternicire dată cuiva într-o funcție.
2. [MDA2] poveli vt [At: PSALT. HUR. 124r/24 / Pzi: ~lesc / E: slv повєлѣти] (Înv; fșa) 1 A porunci. 2 A dispune. 3 A decide.
3. [Scriban] povelésc v. tr. (vsl. po-velĭeti). L. V. Poruncesc.
4. [DER] poveli (-lesc, -it), vb. – A porunci. Sl. povelĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. povelenie, s. f. (ordin), înv., din sl. povelĕnije.
5. [DAR] povelire, poveliri, s.f. (înv.) 1. poruncă, ordin, dispoziție. 2. împuternicire dată cuiva într-o funcție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL