1. [MDA2] povelenie sf [At: PSALT. 168 / V: ~lean~, povol~ / Pl: ~ii / E: slv повєлѣниѥ] (Înv) 1 Poruncă. 2 Dispoziție. 3 Lege. 4 Regulă. 5 (Rar; îf povolenie) Autorizație.
2. [Scriban] povelénie f. (vsl. povelĭeniĭe). L. V. Poruncă.
3. [MDA2] poveleanie sf vz povelenie
4. [MDA2] povolenie sf vz povelenie
5. [DAR] povelenie, povelenii, s.f. (înv.) 1. ordin, poruncă, dispoziție; lege; regulă. 2. (în forma: povolenie) permis, autorizație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL