1. [MDA2] povarnic, ~ă a [At: KLEIN, D. 403 / V: (reg) ~vârnic (A și: povârnic) / Pl: ~ici, ~ice / E: povară + -nic] (Îrg) 1 Care are greutate mare Si: greu. 2 (Fig) Care este o povară (12) pentru cineva. 3 Care duce o greutate mare. 4 Încărcat cu o povară (1). 5 (D. animale) De povară (4).
2. [DLRLC] POVARNIC, povarnici, adj. m. (Regional, despre cai) Folosit în mod special la transportul greutăților. (Atestat în. forma povîrnic) Cete de voinici Pe cai povîrnici, Unde vă cărați, Și. de ce-mi umblați, Pe la miez de noapte. TEODORESCU, P. P. 92. – Accentuat și: povarnic. – Variantă: povîrnic adj. m.
3. [DLRM] POVARNIC, povarnici, adj. m. (Reg., despre cai) Care se folosește la transportul greutăților. – Din povară + suf. -nic.
4. [Scriban] povárnic, -ă adj. (d. povară). Rar. De povară, cu samar: caĭ povarnicĭ.
5. [MDA2] povârnic, ~ă a vz povarnic
6. [DLRLC] POVÎRNIC adj. m. v. povarnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL