1. [DEX '09] POTURI s. m. pl. (Înv. și pop.) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe picior, ornamentați cu găitane, purtați de arnăuți și de haiduci, iar astăzi de țărani din unele regiuni din sudul țării. ♦ Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. – Din tc. potur.
2. [MDA2] poturi smp [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16 / V: păt~, (reg) potori / E: tc potur] (Îvp) 1 Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe pulpe cu obiele, de obicei încheiați cu copci și împodobiți cu găitane, purtați odinioară de arnăuți și de haiduci, iar astăzi de țărani, în unele regiuni ale țării. 2 Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel Si: (reg) meșini.
3. [DEX '98] POTURI s. m. pl. (Înv. și pop.) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe pulpe (cu obiele), împodobiți pe margini cu găitane, purtați astăzi de țăranii din unele regiuni, iar odinioară de arnăuți și de haiduci. ♦ Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. – Din tc. potur.
4. [DLRLC] POTURI s. m. pl. Pantaloni largi, pe care-i purtau odinioară arnăuții, haiducii, surugiii etc.; (astăzi) pantaloni țărănești, strînși pe pulpe și împodobiți pe margini cu găitane. Era... un turc uscat, înalt și mustăcios, cu poturi găitănați, strînși de la genunchi în jos ca tuzlucii. CAMIL PETRESCU, O. II 68. Purtau... poturi de dimie albă, un cojoc scurt de oaie neagră. ODOBESCU, S. I 65. Și mic am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimbașa Sava. ALECSANDRI, T. 181.
5. [Șăineanu, ed. VI] poturi m. pl. 1. un fel de nădragi largi ce-i purtau od. boiernașii, mai ales arnăuții și haiducii: cu doisprezece panduri, cu ghebe și cu poturi POP.; 2. azi, nădragi țărănești ce se închid cu copci, strânși pe picior, cu marginile garnisite cu găitane și cusături. [Turc. POTUR].
6. [Scriban] potúrĭ m. pl. (turc. [sîrb. bg.] potur). Munt. Un fel de șalvarĭ ornațĭ cu cusuturĭ și găitane și strînșĭ pe pulpe pe care-ĭ purtaŭ boĭerinașiĭ și maĭ ales arnăuțiĭ, surugiiĭ și haĭduciĭ. Azĭ. Mold. Pantalonĭ de blană de oaĭe, meșinĭ. V. bernevecĭ și tuzlucĭ.
7. [DEX '09] POT, poturi, s. n. Sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți. – Din fr. pot.
8. [DEX '09] PUȚ, puțuri, s. n. 1. Groapă cilindrică sau pătrată, adesea cu pereții pietruiți sau cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea cu apă potabilă; fântână. ◊ Puț absorbant = groapă făcută în locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate până la un strat permeabil care să le absoarbă. Puț colector = puț în care se adună apele captate prin mai multe puțuri sau drenuri. 2. Săpătură într-o mină care leagă zăcământul cu suprafața sau cu o galerie principală și care servește la extracție, la aeraj sau la pătrunderea personalului în mină. ♦ Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. – Lat. puteus.
9. [MDA2] pot sn [At: C. PETRESCU, Î. I, 289 / Pl: ~uri / E: fr pot] Sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți.
10. [MDA2] potori smp vz poturi
11. [MDA2] poț sn vz puț2
12. [MDA2] puț1 i [At: CV 1950, nr. 11-12, 40 / E: ger putz] (Buc) Strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva.
13. [MDA2] puț2 sn [At: CORESI, EV. 151 / V: (îvr) poț / Pl: ~uri / E: ml puteus] 1 Fântână. 2 (Îs) ~ colector Cavitate în care se adună apele captate prin drumuri, drintr-un strat de apă freatică. 3 (Rar; îs) ~ artezian Fântână arteziană. 4 (Îs) ~ absorbant Groapă făcută până la un strat de pământ permeabil, prin care se introduc în sol, în cantități mici, apele uzate din canale, după o curățire prealabilă de corpurile în suspensie pe care le conțin. 5 (Îe) A căra apă la ~ A întreprinde acțiuni zadarnice. 6 (Pfm; îe) A cădea (sau a sări) din lac în ~ A da de un rău mai mare, fugind de alt rău. 7-8 (Rar; îe; îlav) (A se simți) ca câinele în ~ (A se simți) prost. 9 (Rar; îe) A cădea ca pisica în ~ A ajunge într-un loc sau într-o situație care nu ți se potrivește sau în care nu te-ai fi așteptat să ajungi. 10 (Reg; îs) ~ părăsit Persoană care consumă băuturi alcoolice fără să se îmbete. 11 (Reg) Joc de copii care constă din construirea, din coceni de porumb suprapuși, a unui puț2 (1). 12 Gaură cilindrică forată în scoarța pământului pentru exploatarea unui zăcământ de petrol. 13 (Pex) Sondă. 14 Spărtură în mină care leagă zăcământul cu suprafața sau cu o galerie principală, făcută pentru extracție, aeraj sau pătrunderea personalului în mină. 15 (Pan) Locaș al unei nave în care se depozitează lanțurile ancorelor. 16 (Mun; Dob) Groapă în pământ pentru păstrarea cerealelor. 17 (Reg) Zgomot care se face la golirea lichidului din ulcior. 18 (Ast; reg; art) Pegas.
14. [CADE] CUMPĂNĂ (pl. -pene) sf. 1 Cîntar cu două talgere, balanță: Platon a zis că virtuțile trag în ~ deopotrivă cu aurul (BOL.) ¶ 2 Măsură: toate tainurile le împărțea cu ~ (ISP.); Ⓕ: cumpăna dreptății; Ⓕ: gîndiți-vă că în cumpăna bărbăției voastre atîrnă azi destinele țării (VLAH.) ¶ 3 Pîrghia de lemn, sprijinită pe furca puțului de care e atîrnată prăjina cu găleata și avînd la capătul de jos o greutate mare (o buturugă sau un bolovan) (👉 🖼 PUȚ): cumpăna unei fîntîni se pleacă și se înalță, ca un cocostîrc care bea apă (VLAH.) ¶ 4 🏠Unealtă, de diferite forme, de care se servește zidarul spre a vedea dacă zidul pe care-l lucrează e perfect orizontal sau vertical (🖼 1676) ¶ 5 Unealtă a dulgherului pentru a verifica liniile perfect verticale sau orizontale ¶ 6 Coama sau culmea unei case țărănești ¶ 7 Echilibru: pușca în ~ în mîna dreaptă (I.-GH.); Ⓕ: a-și pierde cumpăna; a sta în ~ sau în cumpene, a fi nehotărît, a sta la îndoială: multe ceasuri biruința stătu în cumpene (GN.) ¶ 8 Mijloc, miez: cumpăna nopții (CIAUȘ.), miez de noapte ¶ 9 Ⓕ Greutate, nevoie, primejdie: am trecut de-atîtea ori prin cumpene mari, prin nevoi și greutăți cumplite (VLAH.); la timpi de cumpănă grea i-am văzut pe toți unindu-se (I.-GH.) [vsl. kampona].
15. [CADE] FURCĂ (pl. -ci) sf. 1 🚜 Unealtă alcătuită dintr’o prăjină de lemn tare terminată prin doi sau trei craci ascuțiți și încovoiați, numiți „coarne”; cu ajutorul ei se strînge fînul, se întorc sau se cară snopii, etc. (🖼 2237) ¶ 2 pr. anal. Nume dat la diferite lucruri ce prezintă doi craci ca și furca; furca puțului, stîlpul, între cracii de sus ai căruia oscilează cumpăna puțului (👉 PUȚ): lîngă un puț părăsit, cu ghizdurile desfăcute și cu furca strîmbă LUNG.; furca scrînciobului, stîlpul orizontal de care e fixat scrînciobul; furca carului, numită și „pisc” sau „gruiu”, partea carului, fixată de osie, care leagă inima de proțap; 🫀 furca pieptului, extremitatea inferioară a sternului: fratele îi trase un pumn strașnic în furca pieptului CAR. ¶ 3 💒 Fie-care din stîlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești ¶ 4 Par cu două crăcane în partea de sus ce se împlîntă în pămînt la construirea unui pătul sau pentru alte scopuri ¶ 5 🐑 O crestătură ce se face la urechile oilor, numită și „furculiță” ¶ 6 pl. Spînzurătoare: într’acel loc ce au furat dobitocul acolo să-l spînzure în furci PRV. -MB. ¶ 7 🏛 Furcile caudine 👉 CAUDIN ¶ 8 Băț, la capătul căruia se leagă caierul (de cînepă, de in, de lînă) spre a fi tors (🖼 2238-2244); a da de ~, a da de făcut, de împlinit lucruri grele, istovitoare; a (mai) avea de ~, a avea încă unele lucruri grele de făcut, unele greutăți de învins; a bate ~, a bate sdravăn; a ținea ~, a ținea morțiș ¶ 9 Șezătoare, unde se toarce cu furca: cîntau cu toatele cînd erau la ~ ISP.; familiar: vorbe de ~, vorbe de clacă [lat. furca].
16. [DLRLC] POT, poturi, s. n. Sumă rezultată din mize, într-o tură a unui joc de noroc (în special la cărți). Poftim! plus potul, și mie treizeci, rigi cu valeți, servit! C. PETRESCU, S. 107.
17. [DLRLC] PUȚ, puțuri, s. n. 1. Fîntînă. Carul se opri lîngă puț și argatul dejugă boii să-i adape. SANDU-ALDEA, U. P. 98. Un puț cu furcă, adică o groapă adîncă de unde se scoate apă cu burduful. ODOBESCU, S. III 16. O cumpănă se-nalță aproape de un puț. ALECSANDRI, P. A. 128. ◊ Expr. A căra apă la puț v. apă. A cădea (sau a sări, a da) din lac în puț... v. lac. Dracul nu face biserici, nici puțuri (pe) la răspîntii = de la omul rău, numai la rău să te aștepți. Puț absorbant = groapă săpată în locuri lipsite de canalizare, pentru a permite scurgerea apelor pînă la un strat permeabil care să le absoarbă. Puț artezian v. artezian. Puț orb v. orb. 2. Săpătură, de obicei verticală, într-o mină, care leagă zăcămîntul cu suprafața sau cu o galerie principală și care servește la extracție, la aeraj sau la accesul personalului. După ce, în primele timpuri, au scos numai cărbunii de la suprafață... oamenii au născocit puțurile. BOGZA, V. J. 54. ♦ (De obicei determinat prin «de petrol») Gaură săpată în pămînt pentru extragerea petrolului.
18. [MDN '00] POT2 s. n. sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți. (< fr. pot)
19. [MDN '00] POT1 s. n. vas de pământ, porțelan sau metal de uz casnic; oală. (< fr. pot)
20. [Șăineanu, ed. VI] puț n. 1. groapă săpată în pământ spre a scoate apă; 2. orice groapă: puțuri de păcură. [Lat. PUTEUS].
21. [Scriban] puț n., pl. urĭ (lat. pŭtĕus, it. pozzo, pv. potz, fr. puits, sp. pozo, pg. poco). Vest. Fîntînă, groapă săpată drept în jos în pămînt ca să scoțĭ apă; groapă foarte adîncă de scos păcură saŭ de cercetat pămîntu. A cădea din lac în puț, a cădea dintr’o nenorocire într’alta maĭ mare.
22. [DOOM 3] poturi (pantaloni) (înv., pop.) s. m. pl.
23. [DOOM 2] poturi (pantaloni) (înv., pop.) s. m. pl.
24. [DOOM 3] pot (sumă de bani) s. n., pl. poturi
25. [DOOM 3] puț s. n., pl. puțuri
26. [DOOM 2] pot (sumă de bani) s. n., pl. poturi
27. [DOOM 2] puț s. n., pl. puțuri
28. [DER] poturi s. m. pl. – Pantaloni orientali de postav alb cu fireturi. – Mr. puturi, megl. potur. Tc. potur (Șeineanu, II, 288; Loebel 77; Lokotsch 1678), cf. bg. potura (Conev 83), sb. potur.
29. [DER] pot (poturi), s. n. – Sumă, miză care se pontează la un joc de cărți. Fr. pot „vas, oală”.
30. [DER] puț (puțuri), s. n. – Fîntînă. – Mr. puț, istr. put. Lat. pŭteus (Pușcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), cf. it. pozzo (sard. puzzu), prov. pous, fr. puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, alb. pus (Philippide, II, 652). – Der. puțar, s. m. (fîntînar; muncitor la o sondă de țiței), pe care REW 6873 îl derivă direct din lat. putearius.
31. [DE] POL POT (pe numele adevărat Saloth Sar) (1925-1998), om politic cambodgian. Secretar general al Partidului Comunist Khmer (din 1962), a fost liderul mișcării khmerilor roșii. Prim-min. al Kapuchiei Democrate (1976-1979); a instaurat un regim totalitar și a condus operațiunile militare în timpul războiului civil (1970-1975), fiind principalul responsabil pentru atrocitățile comise împotriva cambodgienilor (peste 2 mil. de victime). După invadarea țării de către vietnamezi (ian. 1979), a continuat să dirijeze forțele armate al khmerilor roșii, retrăgându-se spre granița cambodgiană-thailandeză și ducând un război de gherilă împotriva autorităților (până în 1985).
32. [Argou] a cădea din lac în puț expr. a avea parte de o neplăcere încercând să evite o alta mai mică.
33. [Argou] din lac în puț expr. dintr-o situație critică într-alta și mai critică; din rău în mai rău.
34. [Argou] pot s. invar. (tox.) hașiș.
35. [DAR] puț! interj. (reg.) strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL