1. [MDA2] potânțău sm, am [At: COMAN, GL. / Pl: ~ăi / E: potanță + -ău] (Reg) 1-2 (Om) lipsit de merite. 3-4 (Om) care se ține mai mult de petreceri.
2. [DAR] potânțău, potânțăi, s.m. (reg.) om lipsit de merite, care se ține mai ales de petreceri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL