1. [DEX '09] POSTULARE, postulări, s. f. Faptul de a postula. – V. postula.
2. [MDA2] postulare sf [At: VIANU, P. 177 / Pl: ~lări / E: postula] (Rar) Formulare a unui postulat (7).
3. [DEX '98] POSTULARE, postulări, s. f. (Livr.) Faptul de a postula. – V. postula.
4. [DN] POSTULARE s.f. Acțiunea de a postula și rezultatul ei; postulație. [< postula].
5. [DEX '09] POSTULA, postulez, vb. I. Tranz. A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler.
6. [MDA2] postula vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: ~lez / E: fr postuler] (Liv) 1 A cere cu insistență Si: a solicita. 2 A considera, a formula sau a propune ca postulat. 3 A da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat.
7. [DEX '98] POSTULA, postulez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler.
8. [DN] POSTULA vb. I. tr. (Liv.) 1. A cere cu insistență. 2. A da unei afirmații caracter de postulat. [< fr. postuler, lat. postulare].
9. [MDN '00] POSTULA vb. tr. 1. a cere cu insistență. 2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat. (< fr. postuler, lat. postulare)
10. [DOOM 3] postula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. postulez, 3 postulează; conj. prez. 1 sg. să postulez, 3 să postuleze
11. [DOOM 2] postula (a ~) vb., ind. prez. 3 postulează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL