1. [DEX '09] POSTULANT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care cere un post2 (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant.
2. [MDA2] postulant, ~ă smf [At: RUSSO, S. 122 / Pl: ~nți, ~e / E: fr postulant] 1 (Asr) Persoană care solicită un post1 (1). 2 Persoană care aspiră să ocupe o slujbă, o demnitate.
3. [DLRLC] POSTULANT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. Persoană care cere un post, o slujbă; solicitator, aspirant. Domnia se așezase; dar din nenorocire Moldova poate da o domnie numai, și postulanți se găsea din toate părțile. RUSSO, S. 122. (Glumeț) Vezi ceva? – Nimic alt, decît un soi de țînțari morți de foame... Să juri că-s postulanți. ALECSANDRI, T. I 427.
4. [DN] POSTULANT, -Ă s.m. și f. Solicitant pentru un post, o slujbă etc. [Cf. fr. postulant].
5. [MDN '00] POSTULANT, -Ă s. m. f. cel care solicită un post, o slujbă etc. (< fr. postulant)
6. [Șăineanu, ed. VI] postulant m. cel ce cere un post.
7. [Scriban] *postulánt, -ă adj. (lat. póstulans, -ántis, d. postulare, a cere). Care cere o funcțiune. Subst. Un postulant.
8. [DOOM 3] postulant s. m., pl. postulanți
9. [DOOM 2] postulant s. m., pl. postulanți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL