1. [MDA2] postrungă1 sf [At: DR. V, 288 / V: ~rângă, păs~ / Pl: ~ngi / E: cf strungă] (Reg) 1 Strungăreață la dinți. 2 (Pan) Crestătură făcută ca semn de recunoaștere la urechea vitelor. 3 (Reg) Zăbală care se pune în gura cailor.
2. [MDA2] postrungă2 sf vz păstrungă[1]
3. [DLRLC] POSTRUNGĂ s. f. v. păstrugă.
4. [Șăineanu, ed. VI] postrungă f. crestatul urechii vitelor. [Cf. dial. postrungă, păstrugâ].
5. [Scriban] postrúngă, V. păstrugă.
6. [DEX '12] PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrungă, s. f.] – Din sb. pastruga.
7. [DEX '09] PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellalus). [Var.: păstrungă s. f.] – Din sb. pastruga.
8. [DEX '09] PĂSTRUNGĂ s. f. v. păstrugă.
9. [MDA2] pastrugă sf vz păstrugă
10. [MDA2] pastrungă sf vz păstrugă
11. [MDA2] păstrugă sf [At: (a. 1749) GCR II, 43/2 / V: (îrg) pas~, pastrungă, ~ungă, pis~, pos~, postrungă, răst~, răstrungă / Pl: ~ugi / E: srb pastruga] 1 Pește marin din familia acipenseridelor, lung de 1,20 până la 2 m și având greutatea de 7-30 kg, cu botul lung și turtit ca ciocul de rață, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellatus). 2 (Reg; îe) A vorbi cegă și ~ A vorbi fleacuri, nimicuri.
12. [MDA2] păstrungă2 sf vz postrungă1
13. [MDA2] păstrungă1 sf vz păstrugă
14. [MDA2] pistrugă sf vz păstrugă
15. [MDA2] postrângă sf vz postrungă1
16. [MDA2] postrugă sf vz păstrugă
17. [MDA2] răstrugă sf vz păstrugă
18. [MDA2] răzdrugă sf vz păstrugă
19. [DEX '98] PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellalus). [Var.: păstrungă s. f.] – Din scr. pastruga.
20. [DLRLC] PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește din familia sturionilor, cu corpul subțire, atingînd greutatea de 20 kg, cu botul lung în formă de spadă; trăiește în Marea Neagră și în Dunăre fiind apreciat pentru carnea lui gustoasă (Accipenser stellatus). Au prins... o păstrugă și trei sterpane. DAVIDOGLU, O. 45. Am poruncit păstrugă la grătar și vin la răcitoare. I. BOTEZ, ȘC. 153. – Variante: păstrungă (TEODORESCU, P. P. 500), postrugă (PĂSCULESCU, L. P. 175), postrungă. s. f.
21. [DLRLC] POSTRUGĂ s. f. v. păstrugă.
22. [DLRM] PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește de Dunăre și mare, înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pîntece, cu botul în formă de spadă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrungă, s. f.] – Sb. pastruga [din alte surse: Bg. pestruga; cf. Rus. sevr(i)uga]
23. [Șăineanu, ed. VI] păstrugă f. pește cu carne foarte gustoasă, ajunge până la 1½ metri lungime (Accipenser stellatus). [Serb. PASTRUGA, lit. pește pestriț (v. păstrăv)].
24. [Scriban] păstrúgă f., pl. ĭ (sîrb. pastruga, id.; rus. pestrúha, păstrăv. V. păstrăv). Un pește ganoid maĭ mare de cît cega și cu botu foarte ascuțit (acupenser stellatus). – În Olt. postrungă (ca ung. pisztrang), în Bas. pistrugă.
25. [Scriban] pistrúgă, V. păstrugă.
26. [DOOM 3] păstrugă s. f., g.-d. art. păstrugii; pl. păstrugi
27. [DOOM 2] păstrugă s. f., g.-d. art. păstrugii; pl. păstrugi
28. [MDO] păstrugă
29. [DER] păstrugă (păstrugi), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser stellatus). – Var. postru(n)gă. Sb. pastruga, slov. postruga (Cihac, II, 253; Tiktin), din sl. pĭstrŭ „pătat”, cf. păstrăv.
30. [DGE] PĂSTRUGĂ, păstrugi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică și fluviile aferente, de 1-2 m lungime și o greutate între 20 și 60 kg, având pe corp scuturi mici dințate și altele mari, stelate, cu botul lung și lat ca de rață, fără franjuri, de la care se obțin icre cu bob mai mic, de culoare cenușie (Acipenser stellatus). – V. sturion
31. [DAR] postrungă, postrungi, s.f. (reg.) 1. crestatul urechii vitelor. 2. strungăreață (la dinți). 3. zăbală pusă în gura cailor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL