1. [DEX '09] POSTEUCĂ, posteuci, s. f. (Pop.) Lemn scurt și gros cu care se ridică și se sprijină osia roții carului în timp ce se unge. – Din bg., rus. podstavka, ucr. pidstavka.
2. [MDA2] posteucă sf [At: CIHAC, II, 280 / V: (reg) ~tiocă / Pl: ~uci, ~uce / E: ucr dal подставка (lit підставка)] 1 (Pop) Bucată de lemn pe care se sprijină osia carului, în timp ce se unge Si: (reg) vârtej. 2 (Reg; îcs) De-a postioca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
3. [DLRLC] POSTEUCĂ, posteuci, s. f. Lemn, scurt și gros, cu care se ridică și se sprijină osia carului în timp ce se unge. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106. – Pronunțat: -teu-.
4. [Șăineanu, ed. VI] posteucă f. Mold. butuc ce sprijină osia carului când se unge: de inima căruței atârnau păcornița și posteuca CR. [Origină necunoscută].
5. [Scriban] postéŭcă f., pl. e și ĭ (rus. podstávka, d. padstávitĭ, a pune dedesupt). Est. Lemnu cu care se ridică caru cînd trebuĭe uns. – Și postĭócă, pl. ĭ. V. víncĭ.
6. [MDA2] postiocă sf vz posteucă
7. [DOOM 3] posteucă (pop.) (desp. -teu-) s. f., g.-d. art. posteucii; pl. posteuci
8. [DOOM 2] posteucă (pop.) (-teu-) s. f., g.-d. art. posteucii; pl. posteuci
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL