1. [DEX '09] POSTILION, postilioni, s. m. (Înv.) Surugiu care conducea un poștalion. [Pr.: -li-on] – Din fr. postillon.
2. [MDA2] postilion sm [At: ASACHI, PED. 13/1 / Pl: -i / E: fr postillon] (Înv) Surugiu care conducea un poștalion (2).
3. [DEX '98] POSTILION, postilioni, s. m. (Livr.; înv.) Surugiu care conducea un poștalion. [Pr.: -li-on] – Din fr. postillon.
4. [DLRLC] POSTILION, postilioni, s. m. (Franțuzism învechit) Surugiu care conducea un poștalion. El s-ar lăsa bucuros la o dulce reverie, dacă pocnetele biciuștei postilionului și prozaicele lui răcnete nu l-ar turbura. NEGRUZZI, S. I 191. – Pronunțat: -li-on.
5. [DOOM 3] postilion (înv.) (desp. -li-on) s. m., pl. postilioni
6. [DOOM 2] postilion (înv.) (-li-on) s. m., pl. postilioni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL