1. [DEX '09] POSTFAȚAT, -Ă, postfațați, -te, adj. Care are postfață. – V. postfața.
2. [MDA2] postfațat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: postfața] (D. cărți) Care are postfață.
3. [DCR2] postfațat, -ă adj. ♦ 1. Urmat de o postfață ◊ „În revista «Mioritza» a Universității de limbi și literaturi romanice Rochester din New York [...], în volumul VIII, dec. 1983, postfațat de Mircea Eliade [...]” R.lit. 2 II 84 p. 24. ◊ „Umberto Eco – Numele trandafirului. Romanul este tradus și postfațat de Florin Chirițescu [...]” R.lit. 10 I 85 p. 2; v. și 16 V 85 p. 24. ♦ 2. (Prin extensie) Urmat ◊ „Nu cred că mai este necesar să aduc argumente în sprijinul organizării unor spectacole de teatru prefațate, sau mai bine-zis, postfațate de un dialog viu, direct între scenă și public.” Cont. 1 II 75 p. 2 (din postfață + -at)
4. [DEX '09] POSTFAȚA, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață.
5. [MDA2] postfața vt [At: DEX2 / Pzi: ~țez / E: postfață] A scrie postfața unei cărți.
6. [MDN '00] POSTFAȚA vb. tr. a scrie o postfață. (< postfață)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL