1. [MDA2] poștărit sn [At: BARIȚIU, P. A. 385 / Pl: ~uri / E: poștă + -ărit] (Înv) Corvoadă pe care trebuia s-o îndeplinească țăranii în serviciul de transporturi cu poștalionul (2) Si: (îvr) poștărie1 (1).
2. [MDA2] poștări [At: LB / Pzi: ~resc / E: poștă1 + -ări] 1 vi (Îvr) A expedia cu poșta1 (1) în toate părțile. 2 vi A alerga de colo colo. 3 vtf A trimite pe cineva de colo până colo.
3. [DAR] poștărit, poștărituri, s.n. (înv.) corvoadă făcută de țărani în serviciul de transporturi cu poștalionul; poștărie.
4. [DAR] poștări, poștăresc, vb. IV (înv.) 1. a expedia cu poșta în toate părțile. 2. a alerga, a umbla de colo până colo.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL