1. [DEX '09] POSPĂIALĂ, pospăieli, s. f. (Rar) Faptul de a pospăi; (concr.) strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect; fig. aparență, spoială, superficialitate. [Pr.: -pă-ia-] – Pospăi + suf. -eală.
2. [MDA2] pospăială sf [At: HASDEU, ap. TDRG / P: ~pă-ia~ / Pl: ~ieli / E: pospăi2 + -eală] 1 (Îrg) Acoperire cu un strat subțire, fin, superficial. 2 (Îrg; pex; ccr) Înveliș sau strat subțire, fin, care acoperă un obiect. 3 (Fig) Aparență înșelătoare care ascunde sau încearcă să ascundă superficialitatea reală. 4 (Pex; ccr) Lucru făcut, învățat etc. în mod superficial pentru a salva aparențele Si: spoială, superficialitate. 5 (Reg) Boală la oi nedefinită mai îndeaproape.
3. [DEX '98] POSPĂIALĂ, pospăieli, s. f. Faptul de a pospăi; (concr.) înveliș sau strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înșelător, aparență, spoială, superficialitate. [Pr.: -pă-ia-] – Pospăi + suf. -eală.
4. [DLRLC] POSPĂIALĂ, pospăieli, s. f. Faptul de a pospai; (concretizat) strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înșelător, aparență, spoială. Trebuie să înțelegi farmecul acestui București, așa cum se afla înainte de pospăiala lui de modernizare și de occidentalizare. C. PETRESCU, C. V. 76. Omul cel lipsit de orice pospăială literară. HASDEU, la TDRG.
5. [Scriban] pospăĭálă f., pl. elĭ. Strat supțire de praf presărat. Fig. Spoĭală, lustru înșelător: o pospăĭală de cultură.
6. [Șăineanu, ed. VI] pospăeală f. 1. starea lucrului pospăit; 2. fig. lustru, superficialitate.
7. [DOOM 3] pospăială (rar) s. f., g.-d. art. pospăielii; pl. pospăieli
8. [DOOM 2] pospăială (rar) s. f., g.-d. art. pospăielii; pl. pospăieli
9. [MDO] pospăială
10. [IVO-III] pospăială, -ieli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL