Definiție și ce înseamnă poslușire

1. [MDA2] poslușire sf [At: BIBLIA (1688), 3631/10 / Pl: ~ri / E: posluși] (Înv) 1 Aflare în serviciul cuiva. 2 Slujire. 3 Ajutor. 4 Oficiere a serviciului divin.

2. [MDA2] posluji v vz posluși

3. [MDA2] posluși [At: PRAV. 182 / V: ~uji / Pzi: ~șesc / E: slv послоушати] (Înv) 1 vi A se afla în serviciul cuiva, mai ales în slujba unei moșii boierești sau mănăstirești Si: a servi, a sluji. 2 vi A munci ca slugă la un stăpân Si: a slugări. 3 vt A ajuta. 4 vt A oficia serviciul divin.

4. [DLRM] POSLUȘI, poslușesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A sluji, a slugări. – Slav. (v. sl. poslušĩti).

5. [Șăineanu, ed. VI] poslujì v. a fi servitor: puse ca să-i poslujească feciorul de împărat PANN. [Slav. POSLUȘATĬ, a asculta de cineva, a-i se supune].

6. [Scriban] poslușésc v. tr. (vsl. po-slušiti, a asculta de cineva, a i te supune, infl. de poslužiti, a sluji). Vechĭ. Slujesc, slugăresc. – Și -jésc (sec. 18-19).

7. [DER] posluși (poslușesc, poslușit), vb. – A sluji. Sl. poslušiti, cf. sluji. – Der. poslușanie, s. f. (serviciu), din sl. poslušanije; poslușnic, s. m. (servitor, slujitor), din sl. poslušĭnikŭ; poslușnicie, s. f. (funcție, calitate de poslușnic).

8. [D.Religios] posluși, poslușesc vb. IV (Înv.) A fi, a se afla în serviciul cuiva (mai ales în slujba unei moșii mănăstirești sau boierești). ♦ A oficia serviciul divin. [Var. posluji vb. IV] – Din sl. poslušati (pentru posluji, cf. sluji).

9. [DLRLV] POSLUȘIRE s. f. (ȚR) Slujire. Și poslușire multă foarte și lucrure mari era lui pre pămînt. BIBLIA (1688). Etimologie: posluși. Vezi și poslușanie, posluși, poslușitor, poslușnic.

10. [DAR] poslușire s.f. (înv.) 1. servire, slujire; slugărire; ajutare, asistare. 2. oficiere a unui serviciu religios.

11. [DLRLV] POSLUȘI vb. (Mold., ȚR) A sluji. A: Fratele ce-i poslușea la treava svi[n]tei liturghii. DOSOFTEI, VS; cf. PRAV. B: Poslușanie ce poslușăști la mine. BIBLIA (1688); cf. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. poslušati. Vezi și poslușanie, poslușire, poslușitor, poslușnic. Cf. d v o r i.

12. [DAR] posluji, poslujesc, vb. IV (înv. și reg.) a fi servitor, a slugări.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] posleduire sf [At: I. BRĂESCU, M. 70 / V: ~lăd~ / Pl: ~ri […]
1. [MDA2] posleț, ~eață [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 76/23 / V: ~lede s, ~ledie sf, […]
1. [MDA2] posleți vru [At: PAMFILE, I. C. 228 / Pzi: 3 ~țește / E: […]
1. [MDA2] posleți vru [At: PAMFILE, I. C. 228 / Pzi: 3 ~țește / E: […]
1. [MDA2] poslovac sm [At: IORGA, S. D. VII, 147 / Pl: ~aci / E: […]
1. [MDA2] poslușanie sf [At: (a. 1630) BUL. COM. IST. V, 55 / V: (îrg) […]
1. [MDA2] posluși [At: PRAV. 182 / V: ~uji / Pzi: ~șesc / E: slv […]
1. [DEX '09] POSLUȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro