1. [MDA2] poslede1 s [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 133v/26 / E: slv послѣдь cf poslede2] (Îvr; îla) De ~ De rând Si: obișnuit.
2. [MDA2] poslede2 s vz posleț
3. [Scriban] posléde (de) adv. (vsl. poslĭedi). Vechĭ. Mic, neînsemnat: om de poslede.
4. [MDA2] poslaz sn vz posleț
5. [MDA2] posledie sf vz posleț
6. [MDA2] poslete sm vz posleț
7. [MDA2] posleț, ~eață [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 76/23 / V: ~lede s, ~ledie sf, ~lete[1] (Pl: ~eți) sm, ~laz sm, poșlete s, potleț, pozleț sn, puslete s / Pl: ~uri / E: cf rs последки] 1 sn (Reg) Rachiu de calitate inferioară, cu un procent redus de alcool, care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării. 2 a (Trs; d. oameni) Leneș. 3 a (Trs; d. oameni) Molâu.
8. [MDA2] poșlete s vz posleț
9. [MDA2] potleț[1] sn vz posleț
10. [MDA2] pozleț sn vz posleț
11. [MDA2] pușlete[1] s vz posleț
12. [DLRM] POSLEȚ s. m. (Reg.) Rachiu slab, apos, care rămîne în alambic după obținerea rachiului tare. – Comp. ucr. poslid, rus posled.
13. [Șăineanu, ed. VI] posleț n. Mold. rachiu apătos ce iese întâi și la urmă. [Rus. POSLEDKI, rămășițe].
14. [Scriban] posláz, V. posleț.
15. [Scriban] posléț n., pl. urĭ (vsl. na poslĭedŭcĭe, la urmă, rus. poslédki, rămășițe; bg. poslĭedica, urmare. Cp. și cu ung. pöszlek, rămășițe de la cizmărie orĭ croitorie). Primu rachiŭ și ultimu (adică rachiŭ slab. De sigur, la început, s’a zis numaĭ despre cel din urmă). Fig. Iron. Rachiŭ prost. – Și pozleț și potleț (cp. cu rus. podléc, mișel), poslaz (pl. urĭ) și (Munt. est, Mold sud) poslete (fără pl.). Și buzum și vurt. V. fuză, picuș, poșircă.
16. [Scriban] potléț, V. posleț.
17. [Scriban] pozléț, V. posleț.
18. [DER] poslede adv. – În expresia înv. de poslede: obișnuit, de rînd. Sl. poslĕdĭ „pe urmă” (Tiktin). – Der. posledui, vb. (a confrunta, a verifica, a colaționa), din sl. poslĕdovati, cultism din sec. XVII, înv.; posleț (var. poslete), s. m. (ultima țuică din distilare, cea mai proastă; apă chioară); posleți, vb. refl. (despre țuica din distilare – a începe să-și piardă calitățile). Cf. Cihac, II, 279; Conev 64.
19. [DAR] poslede s.f. (înv.; în loc. adj.) de poslede = obișnuit, de rând.
20. [DAR] posleț, -eață, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) leneș, molâu. 2. (s.n.) rachiu de calitate inferioară (cu multă apă), care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL