1. [DEX '09] POȘIDIC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândic, poșodic s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék.
2. [MDA2] poșidic, ~ă [At: LB / V: (înv) ~indic, ~indoc, poșondic sm, (reg) boșândoc, foșodic sm, podic smn, pojatic, pojidic sn, pojodic, ~șâdic, poșâdichiu sn, ~șândic, ~șândoc, ~dâc sn, ~ichiu sn, ~intic sm, ~șodec sm, ~șotic sm, pusintic / Pl: ~ici, ~uri / E: mg posodek] (Îrg) 1 smf Copil mic, slab dezvoltat. 2 smf (Dep; csc) Copil în pragul adolescenței. 3 smf (Pex) Tânăr. 4 smf (Csc) Persoană scundă. 5 smf (Csc) Persoană neputincioasă. 6 smf (Csc) Persoană urâtă. 7 smf (Pex) Om de nimic Si: netrebnic, ticălos. 8 smf (Reg; îf pusintic) Om mic de statură și gras. 9 sn (Csc) Mulțime de copii mici. 10 sn (Pex) Mulțime de animale mărunte.
3. [DLRLC] POȘIDIC, poșidicuri, s. n. (Regional; adesea cu sens colectiv) Mulțime de animale mărunte. Stăpînul meu nu băga în seamă poșidicul de vînat ce-i tot ieșea înainte. ISPIRESCU, L. 288. ♦ Termen familiar, depreciativ, pentru tineri nevîrstnici sau pentru copii. (Atestat în formele poșîndic și poșodic) Hai să ne întoarcem acasă, să dăm poșîndicul ăsta pe mîna unei femei, că cu așa trîmbiță nu mai întîlnim noi vînat cît am umbla. CARAGIALE, P. 112. Ies la gioc tăti poșodicurile. ȘEZ. II 209. – Variante: (regional) poșîndic, poșodic s. n.
4. [Șăineanu, ed. VI] poșidic n. 1. spuză de copii mici: atâta poșidic; 2. se zice de ceva mic și mult: poșidicul de vânat ce-i tot ieșia înainte ISP. [Mold. poșodic: de origină necunoscută].
5. [Scriban] poșidíc și poșodíc n., pl. urĭ (ung. posodék și poszadék, mulțime de vietățĭ micĭ. V. foșnesc). Vest. Fam. Cîrd de copiĭ, de puĭ, de animale micĭ: avea un poșidic de copiĭ acasă, am vînat numaĭ poșidic, am prins numaĭ poșidic (peștĭ micĭ). S. m. Copil: niște poșidicĭ. Iron. Prichindel, stîrpitură, buricu pămîntuluĭ. – Și pojidic, pojodic (Mold.), pojirdic (Tec.), poșildic, poșindic, poșirdic. V. fîță, ciledĭ, stol. V. pojijie.
6. [DEX '09] POȘÂNDIC s. n., s. m. v. poșidic.
7. [DEX '09] POȘODIC s. n., s. m. v. poșidic.
8. [MDA2] foșodic sn vz poșidic
9. [MDA2] pojatic sn vz poșidic
10. [MDA2] pojidic sn vz poșidic
11. [MDA2] pojodic sm vz poșidic
12. [MDA2] poșâdic sn vz poșidic
13. [MDA2] poșâdichiu sn vz poșidic
14. [MDA2] poșândic sm vz poșidic
15. [MDA2] poșândoc sm vz poșidic
16. [MDA2] poșidichiu sm vz poșidic
17. [MDA2] poșindic sm vz poșidic
18. [MDA2] poșindoc sm vz poșidic
19. [MDA2] poșintic sm vz poșidic
20. [MDA2] poșodâc smn vz poșidic
21. [MDA2] poșodec sm vz poșidic
22. [MDA2] poșodic[1] sn vz poșidic
23. [MDA2] poșondic sm vz poșidic
24. [MDA2] poșotic sm vz poșidic
25. [MDA2] pusintic[1] sm vz poșidic
26. [DLRLC] POȘÎNDIC s. n. v. poșidic.
27. [DLRLC] POȘODIC s. n. v. poșidic.
28. [Șăineanu, ed. VI] poșodic n. Mold. V. poșidic.
29. [Scriban] pojidíc, V. poșidic.
30. [Scriban] pojódic, V. poșidic.
31. [DOOM 3] poșidic1 (mulțime de copii mici/de animale mici) (reg.) s. n., pl. poșidicuri
32. [DOOM 3] poșidic2 (om mic de statură) (reg.) s. m., pl. poșidici
33. [DOOM 2] poșidic2 (mulțime de copii/de animale mici) (reg.) s. n., pl. poșidicuri
34. [DOOM 2] poșidic1 (om mic de statură) (reg., fam.) s. m., pl. poșidici
35. [DER] poșidic (poșidicuri), s. n. – 1. Plevușcă, pește mic. – 2. Droaie de copii, copilăret. – 3. Făt, mormoloc. – Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, poșirdic, poșildic, poșindic, boșandic. Creație expresivă, unde poș- exprimă ideea de „forfot”, cf. foș-. Legătura cu mag. fosedék (Drăganu, Dacor., III, 716), mag. posodék (Scriban) pare să explice prin același scop expresiv. Cf. poșircă, s. f. (apă chioară), care pare să aparțină aceleiași familii (după Cihac, II, 280, din sl. požesti „a arde”, ipoteză improbabilă, care se explică parțial prin silința exagerată că din acest cuvînt autorul ar face alcoolul de proastă calitate; în realitate se zice și pentru supe și băuturi nealcoolice).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL