1. [MDA2] poseclit, ~ă a vz posiclit
2. [DLRLC] POSECLIT, -Ă, posecliți, -te, adj. (Rar, în expr.) Leit-poseclit = chiar ca...; curat, aidoma; leit-poleit. A găsit însuși pînă acum «printre vase și cioburi de vase preistorice»... trei lulele de lut negru, care sînt leite-poseclite «lulele romînești». ODOBESCU, S. II 288.
3. [DLRM] POSECLIT, -Ă, posecliți, -te, adj. (Rar, în expr.) Leit-poseclit = chiar ca..., aidoma; leit-poleit.
4. [MDA2] posâclit, ~ă a vz posiclit
5. [MDA2] posiclit, ~ă a [At: BARCIANU / V: (înv) ~sec~ (reg) ~sâc~ / Pl: ~iți, ~e / E: posicli] (Reg) 1 Murdar. 2 Unsuros. 3 (D. timp) Mohorât. 4 (Înv; îe) A fl leit ~ A fi foarte asemănător cu cineva sau ceva.
6. [DAR] posiclit, -ă, adj. (reg.) 1. murdar; unsuros. 2. (despre timp) neguros, mohorât, întunecat. 3. (în expr.) a fi leit poseclit = a fi foarte asemănător (cu cineva, cu ceva); a fi leit poleit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL