1. [MDA2] porușnic sm [At: SIMION DASC., ap. LET. 188 / V: ~ucin~, ~roș~ / Pl: ~ici / E: pol porucznik] 1 (Îrg) Locotenent. 2-3 (Îrg; pgn) Ofițer (rus). 4 (Reg) Tânăr care îndeplinea unele sarcini în ceremonialul nunții țărănești.
2. [Scriban] porúșnic, V. porucic.
3. [MDA2] poroșnic sm vz porușnic
4. [MDA2] porucinic sm vz porușnic
5. [DLRLC] PORUSNIC s. m. v. parucic.
6. [Scriban] porúcic și parúcic m. (rus. porúčik, d. porucátĭ, a încredința cuĭva ceva. V. poruncesc). Vechĭ. Ofițer rusesc. Maĭ pe urmă. Locotenent. – Și porúcĭnic și porușnic. V. praporcic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL