1. [DEX '09] PORUCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parucic s. m.] – Din rus. porucik.
2. [MDA2] porucic sm [At: (a. 1830) URICARIUL, XXII, 439 / V: par~ / Pl: ~cici / E: rs поручик] (Înv) 1 Locotenent. 2 (Pgn) Ofițer (rus).
3. [DLRLC] PORUCIC s. m. v. parucic.
4. [Scriban] porúcic și parúcic m. (rus. porúčik, d. porucátĭ, a încredința cuĭva ceva. V. poruncesc). Vechĭ. Ofițer rusesc. Maĭ pe urmă. Locotenent. – Și porúcĭnic și porușnic. V. praporcic.
5. [DEX '09] PARUCIC s. m. v. porucic.
6. [MDA2] parucic sm vz porucic
7. [DLRLC] PARUCIC, parucici, s. m. (Învechit) Ofițer cu gradul de locotenent. Fiu de moșnean de la Telega, fusese în armată parucic și comandase și compania de pază de la Ocnele Mari. CAMIL PETRESCU, O. I 330. – Variante: porusnic, porucic s. m.
8. [DLRLC] PORUSNIC s. m. v. parucic.
9. [Șăineanu, ed. VI] parucic m. od. locotenent (GHICA). [Rus.].
10. [Scriban] parúcic, V. porucic.
11. [DER] porucic (porucici), s. m. – Locotenent al armatei ruse. Rus. porŭcik (Cihac, II, 278). Sec. XIX, ant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL