1. [DEX '09] PORTULACĂ, portulace, s. f. (Bot.; pop.) Agurijoară. [Var.: portolac, portulac s. m.] – Din lat. portulaca.
2. [MDA2] portulacă sf vz portulac
3. [DLRLC] PORTULACĂ, portulace, s. f. (Bot.) Plantă erbacee decorativă, care crește printre pietre, cu frunzele cărnoase și florile galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora); agurijoară. Pentru a stîrpi omizile de pe pomi, să iei o buruiană care se cheamă portulacă, adică picior-de-găină, să o amesteci cu oțet și să stropești pomii. ȘEZ. XV 109. (Și în forma portolac) Pe-aici a fost odată un castel Cu brîu multicolor de portolac. TOPÎRCEANU, P. 268. – Variante: portolac, portulac s. m.
4. [Scriban] *portulácă f., pl. e (lat. portuláca). Ghețușcă. V. porcin 2.
5. [DEX '09] PORTOLAC s. m. v. portulacă.
6. [DEX '09] PORTULAC s. m. v. portulacă.
7. [MDA2] portolac sm vz portulac
8. [MDA2] portolacă sf vz portulac
9. [MDA2] portulac sm [At: POLIZU / V: ~ă sf, ~tol~, (reg) ~tolacă sf, ~achie / Pl: ~aci / E: ger Portulak, fr portulaca] (Bot; reg) 1 Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunzele cilindrice, cărnoase, cu florile mari, viu colorate și care se deschid numai la soare, cultivată ca plantă decorativă Si: agurijoară, (reg) ciulănaș, gheață, ghețișoară, grăjnicioară, pietricică, porcire (2) (Portulaca grandiflora). 2 (Rar; șîs ~ă vulgară) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea).
10. [MDA2] portulachie sf vz portulac
11. [DOOM 3] portulacă s. f., g.-d. art. portulacei; pl. portulace
12. [DOOM 2] portulacă s. f., g.-d. art. portulacei; pl. portulace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL