1. [MDA2] poroboc1 sm [At: PALIA (1581), 81/14 / Pl: ~oci / E: slv паробокъ cf ucr паробок] (Înv) Copil mic.
2. [Scriban] porobóc m. (dim. slav). L. V. Prunc.
3. [DER] poroboc (-ci), s. m. – Copil. Sl. parobŭkŭ, cf. rut. parobok, pol. parobek. Înv., azi în Trans. – Der. porobocie, s. f. (pruncie).
4. [DLRLV] POROBOC s. m. (Criș., Trans. SV) Prunc, copil mic. Deaca naște porobocul, de-acii nu-ș mai aduce aminte de durori pentru bucurie că născu om în lume. NT 1648, 127v. Giucă porobocul în trupul ei. MOL. 16761, 222r. Astăzi porobocul cel născut cu slavă îl măresc îngerii. M 1740, 41v; cf. NT 1648, 2v, 5r: PS. 1651, 24r, 42r, 273v; SA, 24v; MOL. 1695, 52r, 55v; VCC, 21; MISC. SEC. XVII, 10v, 12r, 22v, 29v, 31v, 39v, 416{r}, 100r; PP, 3v; M 1704, 82v. Etimologie: sl. parobokŭ. Cf. ucr. parobok. Vezi și poroboacă, porobocesc, porobocie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL