1. [DEX '09] PORUMBĂ1, porumbe, s. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; scoroambă. – Lat. palumba.
2. [MDA2] porumbă1 sf [At: POLIZU / V: (reg) ~râm~, ~roabă, ~roam~, ~robi sfp, ~bră / Pl: ~be / E: ml *polumba] Fruct al porumbarului1, sferic, negru-vinețiu, cu gust acru, astrigent Si: (reg) scoroambă.
3. [DLRLC] PORUMBĂ1, porumbe, s. f. Fructul porumbarului1, de mărimea unei alune, de culoare neagră-vineție, cu gust acru-astringent; porumbea, scoroambă. Umblă pe miriști și caută mure, caută porumbe, de nu le-or fi păscut, cu botul lor veșnic ud, caii. STANCU, D. 50. Rîde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede, se zice despre cei care rîd de defectele altora fără să-și vadă propriile defecte, mai mari; rîde ciob de oală spartă. v. oală.
4. [Șăineanu, ed. VI] porumbă f. rodul porumbarului; globulos, negru-albăstriu, cu gust acru (numit și scoroambă): râde dracu de porumbe negre. [După coloarea negrie a fructelor].
5. [Scriban] porúmbă f., pl. e (d. porumb 2). Sud. Fructu porumbuluĭ (al porumbreluluĭ), albastru închis, aproape negru, de forma pruneĭ, puțin maĭ mic de cît cireșele. Prov. Rîde dracu de porumbe (negre), și pe sine nu se vede, rîzĭ de un defect pe care-l aĭ și tu. – Și poroámbă (Bz.) și scoroámbă (oa dift.). V. porumbrea.
6. [MDA2] porâmbă sf vz porumbă1
7. [MDA2] poroabă sf vz porumbă1
8. [MDA2] poroambă sf vz porumbă1
9. [MDA2] porobi[1] sfp vz porumbă1[2]
10. [MDA2] porumbră sf vz porumbă1
11. [DOOM 3] porumbă (fruct, porumbiță) (pop.) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe
12. [DOOM 2] porumbă (fruct, porumbiță) (pop.) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL